Destine la limită - Katie McGarry (vol I)

Nume: Destine la limită

Autor: Katie McGarry

Editura: Epica

Număr de pagini: 432

Destine la limită este aparent o carte ca toate celalte, însă în esență nu este chiar așa. Te acaparează forte repede, te emioționează povestea de viață atât a lui Echo, cât și a lui Noah. Cei doi își duc problemele încercând să le rezolve și nu exagerez când spun că au trecut prin prea multe. Sunt totuși adolescenți care merită să își trăiască viața, să se bucure de ea, de dragoste și de tot ceea ce e frumos, doar ca ei nu au prea avut multe lucruri frumoase. Fiecare luptă pentru ceva, luptă să supraviețuiască vieții și să iasă învingători. M-a captivat încă de la început, îndragindu-i pe amândoi foarte repede.

Mi-am dorit cu ardoare să reușească să își creeze o lume a lor, un refugiu pe care să îl folosească când simt că viața le dă prea multe lovituri. Mi-am dorit ca Noah să își reîntregască familia, să fie fericit. Mi-am dorit pentru Echo acceptarea de care are nevoie, pacea sufletească. Când i-am citit numele, m-am gândit că ea este pentru Noah, ecoul rațiunii, dar nu doar atât. M-am gândit că ea are nevoie pentru ea să fie așa. Să reușească să se audă pe sine, să se accepte. Cartea ne arată că mulți au probleme mai grele ca noi și că totuși reușesc cumva să iasă din ele, să își împlinească o parte din vise și să devină ceea ce trebuie.

 Este o carte cu adevărat sensibilă, cu multe momente superbe, de întelegere, de regăsire a sinelui.

Să vă arăt o parte din minunăţia acestei cărţi:

“-Oamenii ca noi nu mai suportă să le fie sfâşiate inimile. Iar ea asta face, sfâşie inimi.”

„Şi-a azvârlit braţele pe după gâtul meu, lipindu-şi faţa de umăr. Totul din mine a încremenit. Mi-am înfăşurat braţele în jurul căldurii şi moliciunii ei, închizând ochii ca să savurez mai bine sentimentul de pace pe care mi-l aducea prezenţa lui Echo. Viaţa ar putea fi aproape plăcută dacă s-ar putea să mă simt aşa tot timpul.”

„— Spune-mi că m-ai ales pe mine, Echo.
Şi-a umezit buzele. Ochii aceia verzi ardeau la foc mocnit, chemându-mă spre ea.
— Te-am ales pe tine.
Pentru prima oară după trei ani, arcul permanent încordat din măruntaiele mele s-a destins.
— N-o să regreţi niciodată. Ţi-o promit.

„Şi, deodată, s-a aruncat de gâtul meu. Am închis ochii în clipa în care m-a cuprins braţele ei. Mi-am strecurat mâinile în locuri cunoscute şi m-am delectat cu parfumul ei delicios. Timp de trei săptămâni, mă simţisem ca un puzzle cu piese lipsă. Trupul lui Echo se potrivea perfect cu al meu făcându-mă să mă simt din nou întreg. — Mi-ai lipsit, i-am şoptit. Aş putea să jur că Echo m-a strâns mai tare, înainte de a face pasul înapoi.”

Să vă prezint şi sinopsisul acestei cărţi:

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în seara în care Echo Emerson s-a transformat, dintr-o fată populară, cu un iubit sportiv, râvnit de multe dintre colegele ei, în bârfita paria cu cicatrice „monstruoase“ pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti întregul adevăr despre seara aceea oribilă. Tot ceea ce ştie este că vrea ca totul să revină la normal.

Dar când Noah Hutchins, singuraticul teribil de sexy, îmbrăcat cu geaca lui neagră din piele, obişnuit să se folosească de fete, pătrunde exploziv în viaţa ei, cu o atitudine de dur, însă şi cu o surprinzătoare capacitate de întelegere, lumea lui Echo se schimbă într-un fel pe care ea nu şi l-ar fi putut închipui vreodată. Normal ar fi ca ei doi să nu aibă nimic în comun. Iar cu secretele apăsătoare ale fiecăruia, să fie împreună pare, în mare măsură, imposibil.

Numai că, la răscrucea destinelor lor, normalitatea capătă alte valenţe, şi nebuneasca atracţie dintre ei refuză să dispară. Iar Echo se vede nevoită să se întrebe până unde ar putea forţa limitele, şi cât ar fi dispusă să rişte pentru singurul băiat capabil s-o înveţe cum să iubească din nou.