Necenzurat - Radu F. Constantinescu

Nume: Necenzurat

Autor: Radu F. Constantinescu

Editura: Curtea Veche 

Număr de pagini: 160

Data apariţiei: 2015

Pentru că totul în cartea asta este cenzurat de "Necenzurat". Sentimente necenzurate, amintiri, lacrimi, iubiri, toate sunt parcă palpabile. Parcă te bucuri de un film bun cu un pahar de vin lângă. Parcă e muzică sau poezie. Cartea nu spune poveşti interminabile, nu spune minciuni, spune fapte reale, spune sufletul omului în cuvinte, îl transpune.

“ Toate iubirile sunt imposibile atunci când nu îndrăzneşti”

“Dragostea e o boală? Da! De inimă…”

Pentru gustul meu, Necenzurat a fost ca o gură de aer, pentru că ea spune realitatea, printre rânduri, spune exact ce vor domnişoarele, cum vor. Cu toţii spun că femeile sunt greu de înţeles, dar un pahar de vin roşu sau alb, dulce sau sec, şi cartea aceasta lângă, va părea că nu mai sunt tocmai aşa complicate.

“ Nu există autocrect pentru viaţă!

Aceea e autocenzură.”

Am o mare afinitate pentru cărţile în care găsesc citate senzaţionale, geniale, iar asta este una dintre ele. Am o afinitate pentru oamenii care se iubesc, şi se iubesc public, se iubesc privat, se iubesc printre rânduri, prin poezie, prin cărţi, prin muzică. Nu contează cum, ei se iubesc.

“ Relaţia perfectă nu e ceva ce găseşti.

E ceva ce trebuie să construieşti.”

Cum am făcut în aproape toate recenziile v-am spus pe scurt cam ce se întâmplă în cartea respectivă, însă unul dintre lucrurile care îmi plac, este că aici nu ştiu de unde să încep. Nu are un fir, nu e un roman de dragoste aşa că ce aş putea să vă spun? Să vă spun că în fiecare text, găseşti altceva, în fiecare capitol. Că unele poveşti de viaţă sunt surprinzătoare, altele sunt dulci, iar altele pur şi simplu simţi nevoia să le reciteşti.

“ Nu te mulţumi cu o “relaţie”. Meriţi o iubire”

“ Faptul că te iubeşte nu este o calitate a lui. E o calitate a ta!

Că eşti….de iubit.”

De ce să le reciteşti? Pentru că au fost bune, pentru că au vorbit parcă pentru sufletul tău ranit sau pentru cel fericit, pentru cel care varsă lacrimi după o despărţire sau pentru cel care este fericit de o nouă iubire, pentru sufletul femeilor, dar şi pentru cel al bărbaţilor. Dacă nu aveţi curajul să vă apucaţi, eu vă ofer doza necesară, vă ofer o mostră din frumuseţea acestei cărţi, din citatele de care vă spuneam şi pe care le recitesc oricând cu o deosebită plăcere şi care tot timpul îmi deschid sufletul.

“N-o să-mi fie dor de tine. Pentru că sunt al dracului de hotărât….să te păstrez!”

Necenzurat este o carte pentru El, este o carte pentru Ea, este o carte pe care o pot citi împreună sau separat, dar care are acelaşi gust. Este o carte pe care o citeşti la micul dejun, căci “ Cel mai bun mic dejun se ia în pat. În patul cui trebuie”.

            Necenzurat ne arată partea frumoasă a lucrurilor mici, puterea lor, impactul pe care îl au, pentru că sufletele noastre se hrănesc din micuţele frumuseţi ale vieţii, din aceste lucruri care îţi fac inima să tresalte, să bată mai tare, mai frumos, să bată în acelaşi timp cu a omului de lângă tine

“ În fiecare dimineaţă spune că nu vrea s-o vezi aşa: Sunt urâtă la şapte dimineaţa! Nu şi dacă te prinde şapte dimineaţa la mine în pat.

Are ochii aproape lipiţi de somn? Încă privesc înspre înăuntru, către sufletul în care mă lăfăi ca un paşă. Un palat pe care nu îl impart cu nimen.

E superbă dimineaţa. Cu Ea. Are rost să opreşti alarma doar ca să te bucuri de imaginea ei dormind. Înger imperfect cu o aripă neagră. Sculptura perfectă cu un colţ ciobit. Sau să-i dai un telefon mamei ei. Să-I mulţumeşti că a făcut-o.”

Necenzurat este o carte care spune adevărul, care arată lucruri, care deschide ochi, este o carte care trage cortina, care adaugă la cuvântul “cenzurat” un “ne” care face diferenţa, care schimbă problema şi ecuaţia. Este o carte pentru oamenii care suportă adevărul, care vor să înveţe şi să urce. Este o carte pentru toţi cei care sunt dispuşi să îi acorde o şansă şi să îşi creeze o părere, pentru că înainte să ştii dacă îţi place ceva, guşti.

“ În caz că nu te-a trezit cafeaua, îţi vei da seama că adevul frige mai tare. Şi e mai amar şi mai util. Uneori şi mai negru.

Cum vreţi în dimineaţa asta adevărul?

Cu două de zahăr?

Macchiato?

Machiato eşti tu.

Adevărul este de cele mai multe ori un espresso scurt, din gânduri râşnite pe loc.

Şi niciodată nu e moca.”

Dacă vreţi să aflaţi poveşti frumoase, poveşti de dragoste, poveşti care arată şi altfel lucrurile, din alt unghi, dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă o muză, asta e cartea ideală pentru a vă bucura.

 Lectură plăcută şi aştept părerile voastre!

Sinopsis

„N-o să-mi fie dor de tine.

Nu o să șterg pozele cu tine din telefon. Nu o să vorbesc cu prieteni comuni să aflu ce mai faci. Nu o să bat DJ-ul dacă pune melodia aia pe care mi-ai promis tu că n‑o să-ți mai muți niciodată hainele.

 Sau eu ți-am promis că n-o să ți le mai muți? Cum a fost?

Pur și simplu, n-o să-mi fie dor de tine și nu o să schimb locul mobilei prin casă. S-o fac să pară altfel. Altcumva. Altundeva.

N-o să las mușcatele să moară de sete, iar eu… eu în niciun caz n-o să mă îmbăt.

N-o să-mi fie dor de tine și n-o să-ți dau unfriend ca apoi să caut să-ți văd de pe pagina lui Dan check-in-urile.

N-o să merg ca din întâmplare la restaurantul tău preferat să cer un borș de vițel și să te aștept… ca un bou.

 Nu te gândi măcar o secundă că o să dau jos ramele alea de pe pereți. Oricum n-am apucat să punem nimic în ele!

Să nu crezi că n-o să mai merg la Constanța.

Sau că n-o să mai beau Jägermeister din pahare reci.

Sau că n-o să mă mai îmbrac cu tricoul verde. Sau că o să donez cămașa neagră unui om al străzii…

Nu. N-o să-mi fie dor de tine. Pentru că sunt al dracului de hotărât… să te păstrez!“ — Radu F. Constantinescu