În umbra eșafodului - Carol Birch

Nume: În umbra eșafodului

Nume original: The notebook

Autor: Carol Birch

Număr de pagini: 448

Editura: Editura ALLFA

Colecția : Strada Ficțiunii

Data apriţie: Aprilie 2016

Pentru cei care îmi cunosc stilul și sunt familiarizați cu ceea ce citesc eu, astăzi vă voi surprinde cu o carte care la rândul ei m-a surprins și pe mine și este vorba despre ” În umbra eșafodului ” de Carol Birch.

Ceea ce m-a surprins cel mai tare la această carte și asta încă din primele pagini ale cărții este faptul că protagonista noastră, Margaret Catchpole, are nici mai mult, nici mai puțin decât 54 de ani. Pentru mine a fost cu adevărat o surpriză, fiind printre puținele cărți pe care eu le-am citit ce dorește să adopte un personaj vârstnic. Știu, veți spune despre lecturile obligatorii sau cărtițe din perioada interbelică, postbelică, dar și acolo, sunt puține care adoptă așa un personaj și de o asemenea forță. Mi-a venit în cap ca și contemporan, romanul ” Jurnalul unei iubiri” - Nicholas Sparks, care este o carte superbă, dar de data aceasta accentul cade pe cartea lui Carol Birch.  Desigur, a doua surpriză este că întreaga carte este inspirată din biografia lui Margaret și se bazează pe fapte reale, pe scrisori pe care aceasta le-a trimis din penitenciar.

Acțiunea începe în anul 1817 în New South Wales, an ce o înfățișează pe Margaret la vârsta de 54 de ani ca o colonistă liberă și o moașă apreciată și cu multe recomandări. Acțiunea se desfășoară lin,  iar protagonsta noastră asistă la nașterea doamnei Raby. Imediat cum pruncul s-a născut s-a iscat o furtună, iar întreg peisajul capată noi lumini și umbre. Aceștia încearcă să scape din ghearele nimicitoarei furtuni, ce este urmată de inundații. Lăuza, Phoebe, servitoarea acesteia, Margaret și Billy încearcă să supraviețuiască naturii dezlănțuite, ascunzându-se de ea într-un hambar iar când și acesta a fost inundat, deși era pe un deal destul de înalt, s-au refugiat pe crengile unui vechi și uriaș jacaranda. 

”Copacul era bătrân și uriaș și ne ținea cu destoinicie deasupra apelor, deși nu era nici el chiar așa de puternic. Noi eram prea grei, o povară prea mare pentru bietele li ramuri, dar el făcea tot posibilul și ne adăpostea într-o oarecare măsură de ploaia care nu se mai oprea.”

După aceste momente de oroare în care fiecare cu siguranță și-a văzut moartea cu ochii deschiși, acțiunea se mută în copilăria și în adolescența lui Margaret, însă trecerea nu este cu mult mai ușoară :

”Plutesc ca Dumnezeu pe ape, toată numai suflare. Plânge un copil. Aud venind o barcă, o corabie mare ancorează în port, corabia deținuților de la Spithead .Dorm. Noapte întunecoasă, copaci, malul apei de la Woolverstone și barca venind pe jos pe râul Orwell, și în ea Will Laud, contrabandistul.Totul s-a năruit în fața apelor”

Iar după acest sfârșit ce pare tragic, acțiunea se mută în 1768 în Suffolk, când Margaret  avea doar 6 ani.  Capitolul o înfățișează nu numai pe Peggy, ci și întreaga sa familie.  Ea împreună cu frații și surorile sale au asitat la un moment macabru, o execuție. 

” Când aveam șașe ani, am văzut cum o femeie pe nume Jane Brewer a fost arsă pe rug în Ipswich.” 

” Trei  barbate spânzurau deja de grinda lungă din spatele eșafodului, țepeni ca niște nou-născuți înfășați, cu capul atârnându-le ciudat, îndoit de la gât”.

Întreaga perioadă este una plină de sânge, de moarte iar copilăria lui Margaret nu a fost deloc una ușoară, ba chiar a fost plină de peripeții, ca atunci când a călărit un cal fără șa, pentru că doamnei Denton, soția celui care le oferea de muncă familiei Catchpole, i se făcuse rău. Aceasta a fost o eroină, mergând după doctor și salvându-i viața. Pe lângă că nu a avut o copilărie deloc ușoară și plinp de umbrele morții, nici adolescența sa nu s-a lăsat mai prejos.

Personajul masculine, Will Laud, este conturat puternic de-a lungul cărții. Margaret se îndrăgostește nebunește de el. 

Will Laud, un marinar destoinic, în vârstă de treizeci și treizeci și șase de ani, cu ochii albaștri, o coamă blondă și o cicatrice pe obrazul stâng, chiar sub ochi.”

” – De-acum o să fim împreună pentru totdeauna, a spus el, când ni s-a terminat răgazul și ne-am desprins unul de altul”.

În umbra eșafodului este o care plină de povețe, de morale, de lucruri ce îți deschid ochii. E o carte care te face să apreciezi viața la adevărata ei valoare, te face să prețuiești libertatea și să-ți iubești familia. Tot ce ne înconjoară trebuie apreciat la superlativ, iar citind povestea tragică a lui Margaret Catchpole, citind încercările la care a supus-o viața și văzând lucrurile prin care ea a trecut realizăm cât de norocoși suntem că trăim în societatea asta, cu bune și cu rele, că suntem liberi și că ne putem bucura de frumusețiile vieții. 

” Unii oameni se scandalizează din orice fleac. Iar unii sunt și ipocriți pe deasupra.” 

”Bineînțeles că mi-am dat seama ce îmi lipsise la Bealings :să fiu prețuită de cei dragi. (…) Aici făceam totul pentru Sue și pentru mama, și, în plus, puteam fi aproape de Will.”

Protagonistul este învăluit într-o aură misterioasă, o aură periculoasă și totuși plină de pasiune și senzualitate. Cumva, Will era o combinație de bărbat și era ce avea nevoie Margaret pentru a-și colora viața printre necazurile ce o tot urmăresc. 

”Eram o fată bună și fericită. Și totuși, nu eram fericită. E teribil să mă gândesc că puteam fi fericită în timp ce sora mea era tot mai bolnavă și mai slăbită, iar răsuflarea mamei din ce în ce mai grea. Dar eram fericită fiindcă Will Laud venea tot timpul pe la noi pe acasă. ” 

”Will te putea face să simți o privire ca pe un sărut și, la fel ca un sărut, privirea putea fi blândă sau brutală. Privirea asta era directă, teribilă ca a unui copil și încărcată de spaimă. Am abosrbit-o pe toată și m-a străpuns pentru o clipă o durere ascuțită. ”

Între timp, Will a plecat în Amsterdam, s-a îmbarcat pe barca Alde, iar în scurt timp a fost numit căpitan. De fiecare dată aducea câte ceva pentru familia Catchpole din călătoriile sale. 

” Am ajuns să îndrăgesc corabia Alde. (…) pentru mine a fost întodeauna un refugiu și un loc minunat. Cabina lui Will era ca și casa mea. Am înnoptat acolo de multe ori, în diferite locuri, de-a lungul anilor.

” – Viața e scurtă, i-am zis eu”

 Deși incipient părea că Margaret este o visătoare, o fată care își dorește o familie, copii și îl vede pe Will ca pe un print ce vine pe un cal alb, se pare că aparențele înșală și de această dată. Margaret este o fire muncitoare, bine ancorată în realitate, însă ca orice tânără de vârsta ei, dorește să își trăiască viața, poate și datorită faptului că muncește atât de mult, are grijă de toate. Face totul pentru familie, pentru persoanale din jurul său, dar dorește să facă ceva și pentru ea, doar că…

” Când m-am dus ca servitoarela ferma Priory, aveam douăzeci și doi de ani și unele lucruri deveniseră clare. Unul era că n-aveam să mă mărit vreodată cu Will Laud și nici cu altcineva, iar celălalt – că n-aveam să fac niciodată copii”.

                Totul se petrecea repede. Părinții lui Margaret și-au pierdut casa și locul de muncă din cauza contrabandei pe care  o făcea Will, apoi mama lui Peggy a murit. De-a lungul cărții ai senzația că totu se petrece cu repeziciune, iar întreaga viața a protagonistei e umbrită de lacrimi, de necazuri și moarte, doar că nu doar viața ei ci și viața lui Will. Acesta va fi împușcat și trimite cu repeziciune după Margaret, care se pricipea pare-se la aproape orice.

                Pentru a afla toate aventurile prin care au trecut Will si Margaret cel mai bine le aflați citind acest roman. Este o inspirație, te face să realizezi și să ții cont de viață.  Doar că o parte din aventurile lui Will se termină când acesta dispare în neant.  

” Îmi era foarte dor de el. Îmi era dor de toți.” 

” Opt luni de zile trăisem cu gândul că e mort.  Odată ce-am aflat că nu e, am îndrăznit să-mi formulez limpede în minte gândurile care mă bântuiseră tot timpul. ”

                După dispariție trecuse mai bine de un an și deși aflase că este în viață, Margaret era încă neliniștită. Avea o mie de gânduri ce nu-i dădeau pace. Se întreba dacă mai trăiește după atâta timp, dacă se va mai intoarce vreodată.Toate aceste sentimente îi dădeau o strângere în piept.

Între timp, după atâtea griji și atâta neliniște, Will a apărut într-o seară, doar că odată cu apariția sa, Pegs și-a pierdut și locul de muncă, fiind obligată să se întoarcă la văduva Syers împreună cu Will. 

” – Porcule ! am strigat, izbucnind în lacrimi. De ce nu mi-ai trimis vorbă? (…) Te-ai întors de tot sau cum ?
-          Da, m-am întors de tot. Am fost eliberat cu toate onorurile, Pegs. Eu. ”

” Timp de doi ani, totul a fost aproape ca pe vremuri, în afară de faptul că Will se schimbase. Simțise răsuflarea morții, iar asta își lăsase amprenta asupra lui și a altora ca el”

              

  La văduva Syers Margaret a învățat să scrie și să citească, să trimită scrisori. Dar deși a devenit cultă, aventurile lui Pegs nu s-au oprit aici. A inceput să se dea drept un băiat, însă întrebarea este cu ce scop ? Răspunsul vă las să-l aflați voi, însă deși ea a devenit un veritabil bărbat, în căutarea banilor de la unchiul Jack, totul pentru a-l scoate pe Will de la închisoarea Newgate.

” – Will e la Newgate ?

-          Nu știai ?

-          Nu

-          Fiindcă a făcut scandal certându-se cu tine. Mi-a trimis vorbă să-l scot  de-acolo. Dacă știi unde și-a pus banii….”

În încercarea disperată a lui Margaret să îl salveze pe Will, a furat un cal cum făcea în copilărie ca să ajungă mai repede, doar că de data aceasta a fost prinsă și calul fusese declarat furat, astfel aceasta a ajuns la închisoare. Părea că întreaga sa viață se destramă pentru a nu știu câta oară. Încercarea ei de a-l salva nu doar că eșuase, dar a ajuns și ea pe ”tărâmul umbrelor”, a ajuns în locul din care trebuia să-și salveze iubirea vieții sale.

” Apoi am coborât. Ne-au dus sub pământ, într-un loc întunecos și împuțit. Am primit o rogojină și o pătură. Paznicii mi-au legat cătușele de un inel mare de fier, prins de podea. 

” Chiar când credeai că ajunseseși la vârf, aruncai rău cu zarul și nimereai pe vârful uneia dintre ramurile negre, de unde alunecai înapoi în noroi. Mama spunea c asta dovedește cât de capricios e norocul.N-am să mai ajung sus de data asta, mi-am zis, am cazut prea jos. Sunt sub  pământ, moartă și îngropată, îngropată sub țărână.” 

” Am plans mult la Newgate. Plângeam și beam. Mă gândeam la Will.”

Doar că Newgate se dovește a nu fi una dintre cele mai mari probleme ale ei, deoarece aceasta este condomandată de două ori la moarte.  Prima dată a fost ispisășită pedeapsa și i-a fost cruțată viața.

” – Îmi mai rămâne, a încheiat el, doar să-mi îndeplinesc datoria de a-ți comunica sentința curții : am hotărât să fii dusă de unde te afli acum înapoi în locul de unde ai venit, iar de acolo, la locul de execuție, unde să fii ucisă prin spânzurătore.Și fie ca Domnul să se îndure de sufletul tău. ”

” – Iată, Margaret, a zis el, se pare c-o să te mai ținem la noi o vreme.

-          Ți-a fost cruțată viața Margaret”
 

Oare va reuși să îl scoată pe Will din închisoare ? Oare prin ce peripeții a mai trecut  ea in Newgate ? Ce se va alege de familia sa? Ce se va alege de ea și de Will ? Vor avea o familie și copii cum ea încetase să mai creadă ? Vor fi fericiți ? Cum se va termina această aventură și ce se va alege de Meggy ?

După cum v-am zis déjà, povestea este reală și este inspirată din scrisorile pecare Margaret le-a trimis din închisoare, dar și pe cele pe care le-a trimis din Australia, când ea a fost deporată. Dacă doriți să treceți prin aventuri, să vedeți lumea cu alți ochi, lumea ce era în anii 1700-1800 vă recomand cu căldură această carte și aștept părerile voastre. 

 Cartea o puteți comanda de la Editura All ( dați click pe link) cu mulțumirile pentru că au făcut posibilă scrierea acestei recenzii. 

Momentul nostru infinit - Lauren Myracle

Titlu : Momentul nostru infinit 

Titlu original: The Infinite Moment of Us

Autor: Lauren Myracle

Editura: Trei

Colecţia: Fiction Connection

Număr de pagini: 296

Data apariţiei: Ianuarie 2016

  

“Momentul nostru infinit”  este una din cărțile alea care nu ai idee despre ce e vorba, dar coperta este mult prea sugestivă  și frumoasă ca să îi faci față. Primul meu contact cu cartea ăsta a fost și am știut cu siguranță că va fi o carte pe gustul meu.  Cu siguranță știam că e o poveste de dragoste, dar nu știam cât de previzibilă este, ceea ce vă îndemn să aflați și voi, dar până atunci, să facem o scurtă prezentare.

Wren Gray este o tânără în pragul maturizării, o fată cu capul pe umeri care are un viitor bine stabilit, dar cum se întâmplă uneori, părinții sunt cei care dictează viitorul copiilor.Pare o poveste tipic romantică în care personajul feminin este un model, un ideal de frumusețe și cumințenie, doar că citind îți dai seama câte păreri preconcepute ai. Este într-adevăr un model, dar doar dintr-o dragoste infinită purtată pentru părinții săi. Este o fiică pe care și-ar dori-o orice părinte, însă ceea ce realizează orice tânăr în postura ei este că nu îți trăiești tu propria viață ci îi lași pe alții să ți-o dicteze și să aleagă ceea ce cred ei că este bine pentru tine, iar Wren vrea să schimbe asta.

”Voia să-și mulțumească părinții, dar în același timp se săturase să le facă pe plac. Tânjea să dețină controlul asupra propriei vieți, nu să fie o extensie a mame și a tatălui ei, și își dorea cu ardoare să facă ceva îndrăzneț, ceva care să conteeze, ceva care să-i ajute pe alții într-un mod instantaneu și tangibil.”

Fusese acceptată la Emory, o facultate prestigioasă, urma să ajungă medic, doar că ceva se schimbă. Dintr-o dată, fata cuminte nu mai vrea să fie previzibilă, nu mai vrea să-și lase părinții să îi dicteze viața. Nu mai dorește să își lase mama să îi aleagă ce haine ar fi mai potrivite sau ce mâncăruri îi plac. Într-un cuvânt: Wren Gray vrea să își ia viața în propriile mâini.

Renunță pentru un moment la o carieră strălucită de medic, înghetând primul an la facultate și se înscrie la Project Unity, un proiect de voluntariat desfășurat în Guatemala.

”Dorința ei de a fugi de acea viață perfectă era la fel de puternică precum atracția lunii, chiar dacă acea perfecțiune era neclară”.

Ca în orice carte tipic romnatică în care personajul feminin este un model al societății, te aștepți ca factorul perturbator să fie un El, doar că de data aceasta lucrurile nu stau așa cum ne așteptăm noi, căci deși este evident că Wren Gray va avea primul său iubit, Charlie Parker, nu el este acela care o convinge să iasă din tipare.

Charlie este adoptat, provenind nu dintr-o familie înstărită. Viața lui nu a fost una tocmai ușoară, iar amintirile nu unele fericite, dar cumva viața a reușit într-un final să îi ofere liniștea de care avea atâta nevoie, liniștea provenită din existența unei familii, din apariția lui Chris și a Pamelei, dar și al fratelui său Dev. Deși viața nu a fost una ușoară pentru el, a muncit din greu ajutându-l pe Chris în atelier, terminând liceul și chiar înscriindu-se la o facultate. Trauma lui Charlie a avut totuși unele manifestări, crezând că nu este demn de iubire și că nu poate fi înțeles, a început o relație fizică cu Starrla, fata care  părea că îi seamănă și că îi poate fi alături, doar că toate aceste acțiuni au fost făcugte la vârsta de numai  14 ani.  

Deși întunericul în care Charlie și Starrla se afundaseră era dens, frumoasa aventură în care Charlie pornește alături de Wren este delicioasă. Este minunat să trăiești povești de dragoste, să pară că ești capabil să faci orice și că întreaga lume este a ta.

” Wren Gray era cea mai frumoasă și mai inteligentă fată pe care o văzuse Charlie Parker. Ea nu părea să-și dea seama de asta, ceea ce era o nebunie. Însă Charlie vedea. Charlie știa adevărul.

Când ea zâmbea, Charlie voia să zâmbească alături de ea.”

Nici unul dintre ei nu știau ce este dragostea, dar cu siguranță vor afla pe parcursul relației ce înseamnă să fii alături de un om, să îl înțelegi și sprijini, să îi oferi alinare și o îmbrățișare caldă în care să se refugieze. Ce înseamnă să iubești și să fii iubit înapoi, dar și ce înseamnă să suferi din cauza dragostei.

”- Sentimentele sunt ca niște copii de 3 ani. Nu au rațiune. Pur și simplu există.

-          Da, dar nu vreau ca ele să fie acolo. Asta spun.
- Iar eu spun, foarte rău”.

În fiecare relație există scări care te fac să urci la cer și o pantă care te coboară atât de rapid. Viața are suișuri line și coborâri abrupte, dar e important să știi cum să faci să nu îți rupi nimic la coborâre, iar prietenii sunt un elemenet important. Tessa, cea mai bună prietenă a lui Wren și P.G iubitul său le devin celor doi un sprijin important, pe care pot conta în orice moment, doar că prietenii nu sunt vrăjitori și nu pot repara greșelile pe care tu le faci și nici nu pot schimba viitorul, viitorul care este în mâinile tale așa că există multe semne de întrebare?

Ce se va alege de relația lor dacă Wren va pleca ? Cum vor reuși să treacă peste greutățile vieții? Care vor fi alegerile celor doi ? Iar cea mai importantă întrebare pe care eu mi-am pus-o pe la jumătatea cărții și nu am crezut că finalul mă va surprinde atât de tare este : Cum se va termina? Care va fi finalul cărții?

Dacă v-a plăcut recenzia, puneți mâna pe o lectură ușoară,reconfortantă și plăcută, care vă va arăta ce înseamnă alegerile, independența, dragostea și viața. Ce înseamnă infinitul și stele. Ce înseamnă universul.

” Wren se înroși și îl strânse de mână, iar el își dădu seama că ea n-avea de gând să continue. Însă Charlie se gândi că dacă lumea ar fi avut vreo însemnătate, atunci ea era dovada, chiar acolo. Ea era atât misterul, cât și explicația.”

” Făcea dragoste cu Charlie și toate lucrurile dinăuntrul ei se extinseră și se conectară. Stelele. Cerul. Frunzele. Luna. Două trupuri mișcându-se împreună.

Sinopsis

De cand se stie, telul lui Wren Gray a fost sa-si multumeasca parintii.

Lucru care nu a deranjat-o, dimpotriva.

Acum insa a implinit 18 ani si simte nevoia sa-si implineasca propriile dorinte... doar ca nu prea stie care sunt.

In schimb, Charlie Parker stie exact care e dorinta sa cea mai mare. Charlie e un baiat bland cu un trecut dureros - si a iubit-o pe Wren de cand a vazut-o prima data. Dar o fata ca Wren nu s-ar indragosti niciodata de un tip ca el. Si totusi... unele lucruri sunt scrise in stele. Romantica, senzuala si atat de adevarata - o poveste de neuitat despre prima iubire de la una dintre cele mai bune autoare de adult fiction ale momentului.

Mulțumesc TârgulCărții pentru că au făcut posibilă scrierea acestei recenzii, iar dacă doriți să o procurați o găsiți la un super preț, cu super reduceri AICI: TârgulCărții.ro

Leapșa: 10 dorințe nebune ce merită experimentate

Tocmai ce am primit o leapșa drăguță de la Adina  și abia așteptam să am puțin timp să o realizez. Astfel, să începem lista:

1. Să fac scubadiving

Întrebarea e cine nu și-ar fi dorit? Este o chestie unică, iar mai ales pentru că am pe cineva care a făcut-o și care a împărtășit experiența sa cu mine, sunt și mai dornică.

2. Să fac safari

Trecem de pe mare pe uscat? Cu siguranță ?!  Dacă nu ați știut, în ceea ce privește activitățile pe care iubesc să le practic, sunt un om al extremelor.

3. Să reușesc să vizitez Bangkok, Thailanda

Este un loc supber, plin de temple, obiective turistice ce merită admirate. O oază de liniște și frumusețe pe pământ. 

4. Să ajung la Cedar Point - Ohio 

Dependentă de adrenalină până în măduva oaselor, așa că aș vrea cu siguranță să ajung la cel mai mare parc de distracții din lume, cunoscut drept captala ”rollercoaster” a lumii. 

5.. Parașutism, parasaling, snowboarding - să încerc toate activitățile nebunești.

Știu că unele sunt specifice iernii, altele sezonului de primăvară- vară, dar cu siguranță, aș ajunge la 10 prea repede dacă le enumăr pe toate. 

6. Să merg la Carnavalul de la Rio

Sunt înnebunită după muzică, costume și lume multă. Este unul dintre cele mai cunoscute evenimente și desigur unul dintre cele mai colorate, la propriu. O nebunie de culoare, de voie bună și frumusețe.

7. Dacă tot am spus de Rio, aș vrea să ajung și la Carnavalul de la Veneția

Față de Rio, unde încă nu am ajuns, la Veneția am fost și am rămas plăcut impresionată de oraș. Este superb, iar dacă ar fi plin de oameni cu măști exact cum vezi de vânzare sau pe magnețelele pe care le cumperi drept suvenir, ar feeric. Un vis devenit realitate. 

8. Să particip la un bal mascat exact așa cum citim noi în cărțile vechi sau în cele ale colecției ” Iubiri de poveste” 

De ce? Sunt o romantică incurabilă. Prinți, prințese, iubiri de poveste....SPLENDID! 

9. Să fac echitație 

Iubesc animalele, iar echitația este un sport care îmi place. 

10. Ultima, dar cea mai importantă - să am o casă - bibliotecă

Sună ciudat, dar în toate camerele, periții să fie o bibliotecă. Ar fi un paradis. 

Mulțumesc încă o dată Adina pentru provocarea asta care mi-a plăcut foarte mult. Nominalizez și eu mai departe pe :

1. Anndrei - Where the rain falls 

2. Hope Less 

3. Cuvinte Vrăjite

4. The land of books 

5. Anddeea

Delirium ( Delirium #1) - Lauren Oliver

Titlu : Delirium ( vol. 1) 

Titlu original: Delirium

Autor: Lauren Oliver 

Editura: NEMIRA

Colecţia: Nemira Junion

Număr de pagini: 432

Data apariţiei: Mai 2014

Dragoste….Simtire….Delirium

Cred că astea sunt primele cuvinte care îți trec prin minte când începi să faci cunoștință cu această carte . Dragostea actualemente este în mijlocul ființei noastre, iar aproape totul se învârte în jurul ei. Citind Delirium de Lauren Oliver am început să compar, să îmi pun întrebări și mai ales să reflectez. Am realizat că ceea ce numesc ei boala ”amor deliria nervosa” există și astăzi. Suferința pe care ne-o pricinuiește dragostea uneori,  ei o consideră o boală, iar privind în perspectivă chiar este. Te schimbă radical, te face să nu mai fi persoana care erai înainte să te îndrăgostești, iar ăsta este centrul cărți, este laitmotivul.

Când am intrat în acest univers distopic, nu am intrat doar fără așteptări dar și fără cunoștințe. Cred că a fost prima carte căreia nu i-am citit sinopsisul sau măcar o părere. Inițial, am fugit de ea, neștiind nici eu în final de ce, însă o spun cu toată sinceritatea și cu părere de rău că am făcut o mare greșeală. Cartea este superbă . Abordează o temă pe care nu o mai întâlnești în alte cărți și cu siguranță am aflat că nu este deloc previzibilă așa cum am crezut eu.

Aparent, romanul lui Lauren Oliver pare o carte tipică adolescentină, în care Lena Haloway este protagonista. Romanul începe cu o descriere a bolii și a vieții pe care Lena o duce înainte de împlinirea teremenului la care aceasta era programată  să fie vindecată. Tot ceea ce își dorește ea este să fie sănătoasă și să nu aibă sfărșitul tragic al mamei ei care s-a sinucis și căreia nu i-a reușit vindecare chiar dacă a fost operată de 3 ori.

Lena a rămas singură pe lume, tatăl ei murind când încă era mică, iar mama ei având un sfărșit și mai tragic. Sora Lenei a fost vindecată și s-a mutat alături de soțul ei, iar ea a rămas singură cu un gol imens în piept și o suferință intangibilă. Parte din dorința ei de a se vindeca era dată de aceste sentimente care nu îi dădeau pace. Doctorii promiteau o viață fără griji, fără sentimente de tristețe și anormalități pe care doar vindecarea ți-o poate oferi.  

“-Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?

De-a lungul romanului, Hana, prietena cea mai bună a Lenei este alături de ea, o sprijină și o prețuiește ca pe propria ei familie. Fetele sunt împreună foarte des, împărtășesc lucruri, sunt la fel, până într-o zi când Hana începe să iasă la petreceri la care acesul nu le era permis, începe să asculte muzică ce se află pe rețele ascunse de sistem. Hana începe să se îdepărteze de Lena și să își trăiască ultimele clipe din momentele în care încă simte, iar sentimentele nu i se estompează.

Cartea este un amalgam de momente și de sentimente. Conține acțiune când tinerii sunt urmăriți de poliție,momente de sinceritate, de fericire și chiar liniste, dar mai ales momente de dragoste ce devin prezente din ce în ce mai accentat odată cu apariția lui Alex. Cu toată sinceritatea, Alex este apariția de care aveam nevoie. Sunt o devoratoare de cărți romantice, iar asta este cu siguranță un lucru știut. Este enigmatic, frumos și inteligent și cu siguranță este tot ce a visat  Lena, doar că atracția care ajunge să se nască între ei îi dă peste cap planurile Lenei în ceea ce privește vindecarea.  Devine nesigură pe tot ceea ce știa ea și învățase. Era sigură că boala pe care o putea moșteni genetic de la mama sa este ceva rău, dar odată cu apariția lui Alex și a sentimentelor ce se nășteau, siguranța că ”amor deliria nervosa” este o boală, nu mai era o certitudine.

” - Vreau să fiu normală, ca toată lumea.

- Ești sigură ca asta te va face fericită? mă întreabă el în șoaptă, mângâindu-mi urechea și gâtul cu răsuflarea lui caldă si dezmierdându-mi pielea cu buzele.

- Nu știu altă cale. Nu-mi dau seama când mi-au ieșit cuvintele din gură, dar iată-le plutind în întuneric.

- Atunci, lasă-mă să îți arăt!”

Aceștia nu aveau voie să iasă în afara perimetrului în care autoritățile considerau că sunt în siguranță, mai exact nu aveau voie să iasă în sălbăticie, dar deși acest lucru le era interzis, Lena ajunge în afara gardurilor de sigurnață, ajunge să vadă închisorile, ajunge să vadă locuri la care nici nu visase, totul cu ajutorul persoanei care a devenit centrul universului său. Cum reușesc ei să fenteze sistemele de siguranță? Oare Alex este ceea ce pare?Oare Lena va fi vindecată și va scăpa pe veșnicie de boala care le distruge sufletele ” amor deliria nervosa”? Dar Hana? Mama Lenei într-adevăr s-a sinucis ?? Vor fi Lena și Alex prinși și ce se va alege de cei doi?

” — Stați pe loc! Amândoi! Puneți-vă mâinile pe cap!

— Fugi, Lena, fugi! îl aud, în cele din urmă, pe Alex spunând cu glas imperios.

El începe deja să se retragă în întuneric, dar picioarele mele refuză s-o ia imediat la fugă, astfel că – până reușesc să mă dezmeticesc și s-o iau la goană, fără țintă, îndreptându-mă spre prima stradă pe care o văd în cale – noaptea s-a trezit deja la viață, animată de umbre mișcătoare, care țipă, aleargă după mine și mă prind de păr, sute de umbre, care se materializează, parcă, din pământ, din aer sau din spatele copacilor.

— Prindeți-o! Prindeți-o!

Inima îmi bate cu disperare în piept și abia mai pot să respir; niciodată n-am fost atât de speriată; o să mor de spaimă. Tot mai multe umbre prind viață și se prefac în oameni: cu toții țipă și încearcă să mă prindă; sunt înarmați cu arme strălucitoare din metal, cu puști, bâte și spray-uri paralizante. Reușesc să scap din strânsoarea unor mâini aspre și încerc să urc dealul care duce spre Brandon Road, dar eforturile mele sunt în zadar. Un agent mă înhață din spate. Nici nu apuc să scap bine din mâinile lui, că mă trezesc prizoniera altuia, îmbrăcat în uniformă de paznic. Frica s-a estompat acum, devenind aproape o umbră, un văl care nu mă lasă să respir, care mă sufocă încetul cu încetul.

O mașină de poliție îmi taie calea, scăldând totul într-o lumină orbitoare. Lumea din jurul meu vibrează în lumini și umbre, în nuanțe de alb și negru, și se derulează cu încetinitorul.

Un individ cu un chip contorsionat strigă ceva cu disperare; un câine mă atacă din partea stângă, arătându-și colții amenințător; cineva strigă:

— Lovește-o! Lovește-o!

Nu pot să respir, nu pot să respir, nu pot să respir.

Aud un sunet șuierător și un țipăt; o bâtă încremenește pentru o clipă în aer.

Bâta se prăvălește la pământ; câinele sare, mârâind; durerea mă copleșește.

Apoi se așterne întunericul. . Și atunci îmi amintesc totul: lacătul, atacul, umbrele mișcătoare. Și Alex.Nu știu ce s-a întâmplat cu Alex.”

Romanul este plin de întrbări, de surprize și de momente delicioase. Este un roman pe care îl devorezi, nelăsându-ți posibilitatea să îl mai lași din mână. Un roman presărat cu umor, cu sentimente, un roman ce te ține cu sufletul la gură, dar îți oferă și momente de respiro. Un roman special, cu o temă care lasă posibilitatea imaginației să zburde. 

Daca ti s-ar fi spus ca dragostea este o boala, ai lua remedial? 

Cină în Paradis - Ben Bennett

Titlu : Cină în Paradis 

Titlu original: Nachtmahl im Paradies

Autor: Ben Bennett

Editura: ALLFA

Colecţia: Strada Fictiunii Bestseller

Număr de pagini: 264

Data apariţiei: Mai 2014

După o lungă absență din lipsa timpului, am venit cu o carte pe care mi-o doream de mult să o citesc și anume ” Cină în Paradis”. Pentru cei ce au mai trecut măcar o dată prin lăcașul meu sfânt al cărților, sunt deja familiarizați cu tipurile de cărți pe care nu doar că le citesc ci le și prezint. Romanele cu iz romantic sunt cu siguranță favoritele mele, iar cel scris de Ben Bennett nu face excepție.

Am așteptat cu multă ardoare să citesc acest roman, poate datorită unui altul ce m-a făcut să apreciez și să văd într-o altă lumină romanele ce implică gastronomia.

Cină în Paradis  nu aș spune că este tocmai o carte care te ține cu sufletul la gură, însă este cu siguranță o carte cu umor, o carte care amestecă cele mai fine ingrediente ale vieții și crează ceva ” exceptionnel”.  Când iei bolul vieții și prin amalgamul de întâmplări ce se găsesc ca bază a noi producții adaugi un strop de acțiune, puțin mister, un vârf de linguriță de pasiune și ceva iubire, cu siguranță nu poți da greș, iar exact asta a făcut și Ben Bennett, dar ca să vă conving, aș dori să vă introduc în această lume a artiștilor.

Jaques Persil, un chef de excepție ce deținea un micuț restaurant pradisiac în idilicul orășel Trouville-sur-mer. Un restaurant cu o stea Michelin, un restaurant ce deși era amplasat într-un orășl, avea zilnic sute de clienți ce băteau un drum lung doar pentru a cina în faimosul loc, în acest Paradis ce se afla pe pământ.  Nu doar mâncarea era de exepție, ci și preveliștea care cu siguranță îți putea tăia respirația. Dar după toare acestea, după toată amploarea pe care o luase micuța lor afacere, după renumele căștigat cu multă trudă, pasiune și talent înnăscut, ceva s-a întâmplat. Ceva tragic. Sprijinul lui Jaques, sufletul său preche, soția și tot ce reprezenta mai frumos în viața s-a a murit, iar odată cu ea s-a dus și toată pasiunea și puterea lui Jaques pentru gătit. Elli era deja bolnavă de cancer, iar deși se aștepta ca ea să moară, Jaques nu și-a mai revenit după pierderea tragică a iubirii vieții lui. Paradisul, fondat alături de Elli cu multă dragoste, a ajuns în faliment, devenind  actualmente ”Paris”, un local ce dorea să mai atingă strălucirea și culmile pe care a fost odată ridicat, însă lipsindu-i prea multe din ingredientele succesului,

„Eu ♥ scrumierele în formă de inimioară!“

Scrumiera de porţelan în formă de inimioară pe care Jacques i-o dăruise lui Elli se afla încă pe noptiera ei. Elli nu se putuse lăsa de fumat nici măcar când fusese diagnosticată cu cancer pulmonar. Niciunul, nici celălalt nu luaseră boala în serios. Nu mai ştia dacă el, Jacques, o poreclise Elli sau Elli însăşi se alinta aşa. Numele venea de la Elodie, cum o botezaseră părinţii, pentru că rima aşa de frumos cu „melodie“

Lovitura grea pe care a  primit-o nu l-a făcut doar să își piardă cel mai de preț lucru din viața sa, nu l-a făcut să își piardă doar soția- sufletul său preche, ci și întreaga viața pe care o avea cu Elli, munca, pasiunea, casa. Jaques era pe punctul de a pierde totul, iar iminentul faliment îl aștepta cu ardoare. Singura alinare pe care o mai găsea era amintirea ei, dar dorul imens  nu îl lăsa să treacă mai departe, să își refacă viața și să reușesc să ardă trecutul și să-și reconstruiască din temelie propria viață.

Gustave avocatul său și unul  dintre cei mai buni prieteni  pe care acesta îi încearcă să găsească soluții pentru a-i reabilita viața și pentru a-l readuce pe făgașul normal. Gustave era conștient că Jaques avea nevoie de o minune, iar minunea sa era o asociată care să fie dispusă să investească o sumă cu mult mai mare decât merită Parisul și care să creadă în fostul chef de renume internațional, iar Gustave a reușit să găsească acest înger salvator, dar întrebarea este dacă Jaques va accepta acest ajutor.  Deși avocatul avea tot sprijinul lui Patrice, doctorul lu Jaques și desigur celălalt cel mai bun prieten, era greu să îi schimbe convingerile și să îi deschidă acestuia ochii.

Deși este conștient că fără un ajutor consitent nu doar că va pierde restaurantul, dar își va pierde atât sufletul cât și toate amintirile pe care le-a avut construind Paradisul de odinioară, crescându-l până a devenit un star. Va pierde totul și odata cu asta va pierde și fărâma de suflet al lui Ellie ce  a rămas în Paradis. Drama pe care o trăiește Jaques este sfâșietoare. Parcă este într-un purgatoriu iar viața deja și-a încheiat socotelile cu el. Este fantastic sa vezi o așa iubire, o iubire trăită atât de intens și total, dar uneori  ce este prea mult te distruge, iar dragostea imensa ce i-o purta lui Eliie a devenit toxică după moartea acesteia. Jaques nu mai știa nici să respire fără ea, și-a pierdut din culoare și din farmec.

Gustave a aranjat o întâlnire cu viitoarea lui asociată, iar deși Jaques nu dorea acest lucru a fost de acord. Cum acesta își respecta tabieturile cu sfințenie, iar plimbările cu vechea lui mașină pe care o iubeau el și Ellie îi oferea alinare. Tot ce îi amintea de Eliie îi aduce alinare, iar prin amalgamul de gânduri și din cauza neatenției, Jaques era să facă un accident. Tânăra femeie nici ea atenta la drum a intrat pe conteasens, iar Jaques a fost nevoit să își scoată mașina în afara șoselei pentru a evita un teribil accident. Era fericit că a scăpat cu viață , dar ca întodeauna, undeva într-o cămăruță ascunsă a inimii sale, pare că își dorea să o urmeze pe Ellie. Femeia cea nouă era o străină, o străină ce încerca să vadă dacă este bine, dar personajul nostru principal nu dorea să aibă pe nimeni lângă el. Voia doar să fie singur și lăsat în pace, fiind puțin lipsit de maniere.

Ambii își văd de drum într-un final considerând acest incident  un accident nefericit, pe care sperau să-l uite, însă viața niciodată nu te lasă să faci cum dorești tu. Jaques se duce la întâlnirea cu viitoarea sa asociată și mare îi este minunea să o vadă pe femeia cu care tocmai se ciocnise la el în restaurant. A încercat pe cât posibil să nu se intersecteze, mergând să își caute prietenul de o viață, însă acesta deja o surpriză inimaginabilă: viitoarea lui asociată era Cathrine Wolfe, femeia care tocmai era gata să îi spulbere viața la propriu. Cathrine este o americancă plină de viață, de pasiune și cu un apetit pentru gastronomie foarte bine dezvoltat. Este o prezență spectaculoasă și ușor excentrică pentru micuțul orășel francez, însă Jaques deja cu inima îndoită , necrezând în talentele lui Cathrine acceptă această soluție. Este ferm convins că tot ce știe Cathrine în materia gastronomiei nu poate concura cu bucătăria franceză, doar pentru că vine din țara fast-food-ului și nu ratează cu nicio ocazie să îi amintească acest lucru sau să o facă să se simtă insignifiantă și o novice în bucătărie, deși era pus la curent că a avut un restaurant de succes.

” — În fine. Doar aşa, ca fapt divers, Jacques, să ştii că şi Catherine a avut un restaurant. L-a ţinut mulţi ani. În New York. Mai exact, în Manhattan, avea o poziţie excelentă, încercă el să revină la subiectul iniţial. 39

„Vrei să spui o filială Burger King?“ îi veni lui Jacques să zică, dar se abţinu. Deja îşi irosise muniţia când îi atacase pe cei de la McDonald’s. Ce păcat!

 — Un restaurant cu specific franţuzesc.

 — Nu mai spune! făcu Jacques, stând cu mâinile încrucişate şi uitându-se la Catherine aşa cum s-ar uita un judecător sever al Curţii de la Haga la un acuzat bănuit de crime de război, care toarnă cu îndrăzneală minciuni peste minciuni.

— Ba chiar unul dintre cele mai bune din ţară. Avea şi o stea.

 — Doar nu te referi acum la stelele de pe cer, pe care americanii şi le cumpără cu cincizeci de dolari şi primesc şi un certificat de proprietate pentru ele? încercă Jacques să îl strângă cu uşa pe avocatul criminalului de război.”

Jaques este cu adevărat mult prea orbit de propria suferință ca să considere că există cineva care ar putea avea probleme la fel de mari ca ale sale și se lasă păcălit de aparențe.  Acțiunea începând cu apariția lui Cathrine devine mai rapidă și animată, tachinările, certurile și scuzele oferind un plus de culoare romanului. 

În calitate de cititori, ați putea spune că unele întâmplări din firul poveștii ar fi previzibile, certurile, împăcările și desigur atracția ce apare între cei doi, ce devine inevitabilă, deși nici unul nu o doreștie și o neagă vehement, însă ceea ce nu este prevezibil este ingredientul exotic ce apare și anume o cărticică pe care Jaques  o găsește uitată printre amintirile vechii sale vieți – o cărticică roșie ce conține rețete speciale, rețetee ce o  readuc pe Elli  în viața lui Jaques, însă ca spirit. Scopul lui Elli este de a-l ajuta pe Jaques să își deschidă sufletul, să scape de ghearele sfășietoare ale trecutului și să redevină bucătarul fabulos de altădată, să redevină Jaques pe care ea îl cunoștea.  Imixtiunea dintre trecut și prezent, dintre iubirea enormă pe care i-a purtat-o lui Elli, sufletul său pereche și atracția electrică dintre el și Cathrine. Incertitudinea din inima lui Jaques este sfășietoare, iar întrebarea este ce va alege Jaques?

”— Ah, Jacques, dragul, vechiul meu prieten! spuse Patrice şi îl bătu uşor pe umăr. Crede-mă, chiar dacă n-am trăit ce-ai trăit tu, te-nţeleg. Cu toate astea, ţi se oferă acum o unică, ca să nu-i zic ultimă şansă, să redobândeşti cea de-a doua mare iubire pierdută a vieţii tale

 — Cea de-a doua iubire pierdută? întrebă Jacques confuz.

— Gătitul, prietene, spuse Patrice şi dădu pe gât cel de-al doilea pahar de şampanie. Gătitul.”

Va alege să rămâna ancorat în trecut, în iubirea pe care i-o parta lui Ellie, va rămâne în Paradis sau va acorda o șansă noului Paris, un Paris renăscut, scos din paragină de spiritul estetic fabulos al lui Cathrine și de mâna sa de artist. Este plăcut să vezi cum Parisul lui Jaques care nu era altceva decât un restaurant vechi cu o mâncare proastă și un decor banal, în Parisul strălucitor ce ia din frumusețea vechiului Paradis. Cathrine reprezintă optimismul și viața, viitorul, iar Ellie, ea este tot ce și-a putut dori Jaques în trecut, sufletul său pereche, ancora sa în viață, însă întrebarea este dacă deși Jaques știe că deși întâlnirile cu Elli sunt numărate,sunt puține și delicioase, pline de momente de tandrețe și de rețete pe care cu siguranță ți-ai dori să le încerci, va alege să rămână în trecut sau va da o șansă viitorului cu Cathrine, doar dacă aceasta va reuși să îl ierte pentru nehotărârea lui. Oare ce decizie va lua Jaques, oare îl va ierta Cathrine pentru indecizia sa? Iare Elli este supărată pe atracția ce a luat naștere între sufletul său perece Jaques și americanca Cathrine??

Toate acestea le puteți afla citind acest roman plin de pasiune și de rețete ce vă vor deschide apetitul penru a intra în bucătărie și a încerca măcar o rețetă. O carte ce este plină de pasiune, de tandrețe și suspans, presărată cu puțin mister și discuții delicioase.

Și pentru că am tot spus de rețete de-a lungul acestei recenzii, aș dori să împărtășesc una cu voi:

Sarut de ciocolata

Se iau: 100 g ciocolată neagră, o lingură cafea, două linguri lichior benedictin, 100 g zahăr brun, 4 gălbenuşuri de ou, o priză de piper Sichuan, 300 ml frişcă, 150 ml apă. Zahărul brun se pune în puţină apă şi se fierbe la foc mic până se topeşte. Ciocolata se fărâmiţează şi se lasă în apă caldă până se topeşte, apoi se bate gălbenuşul, se adaugă zahărul şi piperul Sichuan. Se completează compoziţia cu lichior benedictin şi cafea, după gust. Se împarte în două boluri şi se pune la răcit în frigider.

Sinopsis

Profund marcat de moartea sotiei lui, Elli, Jacques nu a reusit sa isi revina nici dupa sapte ani, iar Paradis,restaurantul idilic pe care il deschisesera impreuna pe coasta Atlanticului, se afla in pragul falimentului. Singurul eveniment pe care il mai asteapta Jacques este moartea. Dar Gustave, prietenul si avocatul lui, nu vrea sa il lase sa renunte la tot ce il leaga mai puternic de viata si este hotarat sa il ajute sa isi salveze restaurantul. Intr-o zi, il indeamna pe Jacques sa vanda jumatate din afacere unui misterios cumparator venit din Statele Unite - o femeie pe nume Catherine. Convins ca tot ce stie americanca despre gastronomie este meniul de la McDonald’s, Jacques accepta propunerea cu inima indoita. Dar Catherine ii intrece orice asteptari, iar povestile lor de viata par a se privi in oglinda. Ca si cum i-ar fi adus impreuna o mana invizibila…

            Ben Bennett ne infatiseaza cu multa sensibilitate o poveste despre credinta in viitor, in fericire si in puterea iubirii de a transgresa orice limite. La o varsta la care credea ca nu il mai asteapta nimic, Jacques descopera ca iubirea este din nou posibila: misterioasa Catherine patrunde in viata lui printr-un lant de coincidente atat de bizare, incat numai un inger ar fi putut sa le orchestreze. Si, incetul cu incetul, pe masura ce Catherine isi croieste drum spre 

Expertul seducător ( Ticălosul seducător #3 ) - Christina Lauren

Titlu : Expertul seducător ( Ticălosul seducător #3 )

Titlu original: Beautiful Player ( Bautiful Bastard #3) 

Autor: Christina Lauren 

Editura: Trei 

Colecţia: Eroscop 

Număr de pagini: 384

Data apariţiei: August 2015 

      Adevărul este că nu am mai avut timp să citesc, dar să fac o recenzie, însă de data asta vă aduc o continuare la o serie care mie personal mi-a plăcut .            ”Expertul  seducător„  este un roman cu umor, un roman care îți dă o stare de bine, este un roman în care fiecare regăsește mai mult ca sigur măcar un singur moment al vieții ei. Bărbații, sigur vor să fie un Will, iar fetele sunt absolut sigură că vor o poveste de dragoste cu sare și piper, o poveste de dragoste cu acel veșnic ” happy-end”. 
Hanna Bergstrom este genul de fată care își adoră munca, care s-a închis în ea și care pur și simplu a trecut-o pe primul loc. Nu o văd o tocilară ci o tipă intelgientă, cu umor, care a știut să își pună prioritățile în viață, doar că uneori trebuie să îmbini și munca cu altceva, cu viața personală, doar că Hanna nu are viață persoanală, nu a auzit de ea. Viața ei este laboratorul. Hanna, este dulce, sinceră, uneori mult prea sinceră, dar adorabilă. Nu ai cum să nu o placi, însă singura ei problemă este că nu iese din micuța ei ascunzătoare, așa că fratele ei și-a propus să rezolve această problemă, rugând-o să iasă măcar o dată cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, Will care locuia în același oraș cu ea. Desigur, cum nu poate să își refuze fratele, aceasta face ce a fost rugată. 
Will, este desigur prezentat ca un casanova, un expert seducător exact așa cum îl prezintă titlul. Nu vea relații,nu vrea obligații, pe scurt: nu vrea să se implice. Este bărbatul care îi place să se distreze, care se bucură de viață din plin, merge le petreceri, iese cu prietenii, iar nelipsitele partenere sunt la ordinea zilei, sau serii mai bine zis. 
Oare ce reacție are Will când primește un telefon de la Hanna, sau Ziggy cum o știe el, surioara mai mică a celui mai bun prieten? 
Will încearcă să o facă să cocheteze ușor cu viața, iar ideea lui salvatoare este să o ia cu el la alergat. Astfel Ziggy nu începe doar să iasă din casă, dar poate să devină într-o formă mai bună decât a fost vreodată. 
I-am adorat pe cei doi, le-am adorat jocul de-a ”șoarecele și pisica”, am savurat modul sincer al Hannei, modul nebunesc al lui Will, dar mai ales, am adorat scânteile ce ieșeau când erau împreună.
Totul mergea frumos, Will începe să o începe să o învețe pe Hanna ce înseamnp viața, plăcerea, cum să se descurce cu bărbații și cum poate să cucerească, însă oare va ajunge el să fie cel cucerit? Oare va fi Hanna îndeajuns de bună încât să îi schimbe radical stilul haotic de viață? Oare va putea Will să o facă pe Hanna să își piardă capul și să uite de orice altceva în afară de el? 
Trebuie să citiți și să savurați această carte, să vedeți cum se descurcă Will când se va fi în casa copilăriei a Hannei, alături de oamenii care i-au devenit părinți la un moment dat. Să vedeți modul în care cei doi încearcă să stea departe, modul în care se lupte să nu își arate sentimentele nici față de alții, nici față de ei. O să vă placă enorm jocul lor, o să vă placă chiar și momentele când cei doi nu se înțeleg sau înțeleg doar ce vor. 
Întrebarea este dacă în ciuda acestor neînțelegeri, în ciuda a acestei nebunii, oare ei vor reuși să treacă peste toate și să rămână împreună? Vor reuși să se bucure de ei cum trebuie?? Toate acestea le veși afla doar citind această frumoasă carte.

Sinopsis 

O tocilara ispititoare. Un Casanova incurabil. Si o lectie de chimie intre doi oameni, prea scandaloasa pentru a fi predata in scoala. 

Certata de fratele ei ultraprotector fiindca-si neglijeaza viata sociala, Hanna Bergstrom decide sa-i urmeze sfatul si sa-si caute un partener. Si cine altul ar fi mai potrivit sa o transforme intr-o femeie dorita de toti barbatii decat prietenul cel mai bun al fratelui sau, superbul Will Sumner, aventurier si playboy fara scrupule?

„O iubeam pentru ca era atat de lipsita de inhibitii — atat de pasionata, de increzatoare si de inteligenta. Si imi lipsea sa-i simt corpul, sa obtin placere de la ea si, la dracu’, sa-i ofer placere la nesfarsit.“

Citate 

“Ma indragostisem de ea si ma indragostisem prea repede si prea tare ca sa-mi pot gasi usor un punct de sprijin."

” Îmi cerceta fața milimetru cu milimetru. 

- Nu știu...dacă am mai fost vreodată așa de tulburat de cineva, zise el. ”

”Toate raritățile pentru cei rari. 

Îmi plăcea cum arăta cerneala neagră pe pielea ei. Îmi plăcea şi mai mult să-mi văd scrisul acolo. ”

"Toate sfârşiturile sunt la fel" de Andrei Cioată, în curând la Editura Celestium

Astăzi vreau să vă vorbesc de un om minunat pe care sigur mulţi dintre voi îl ştiţi, Anndrei, al cărui blog Wherethe rain falls, este destul de drag sufletului meu. Desigur, primul meu contact cu aceasta carte a fost chiar pe facebook, cand am văzut un post, am văzut o copertă fascinantă şi am ştiut că trebuie să o am nu doar pentru că autorul cărţii ştiu că este special, însă al doilea contact a fost absolute surprinzător.

Ca un om ce are puţin timp, căutam ceva pe minunatul facebook, însă am dat dintr-o pagină “ Toate sfârşiturile sunt la fel”. Nu am realizat că este pagina aceleiaşi cărţi despre care am spus “ Trebuie să o am cât mai curând posibil” ci am crezut că după titlul, este clar ceva genial. Sunt o fană a citatelor din cărţi, a lucrurilor sclipitoare, iar asta chiar aşa mi s-a părut pentru că automat mintea mea a completat acea propoziţie, pentru că m-a făcut inconştient să gândesc, să ajung într-un punct în care nu multe lucruri mă duc. " Toate sfârştiturile sunt la fel"...dureroase, lacrimogene, înnebunitoare, depresive, rele, inumane, negre...toate sfârştiturile sunt sfârşituri. Exact asta este ceea ce am gândit, iar ceea ce am gândit doar din titlu mi-a plăcut enorm, i-a plăcut enorm părţii mele iubitoare de filosofie.
            Presupun că întâmplarea a făcut să dau iar pe acea carte, însă după modul cum m-a atras titlul, este absolut clar că trebuie să fie şi un conţinut pe măsura lui Andrei, care sunt sigură că la bagajul acumulat, a făcut o carte superbă. Sunt nerăbdătoare să o am în mână şi mi-ar plăcea ca şi voi să fiţi, aşa că vă invit la lansarea cărţii lui Andrei Cioată, ce va apărea curând la Editura Celestium.

            Andrei, să ai mult noroc şi spor şi sper cu mare drag, cât mai mulţi cititori doritori de cărţi maginifice! Aşteptăm cu nerăbdarea cartea ta de debut !