Leapșa: 10 dorințe nebune ce merită experimentate

Tocmai ce am primit o leapșa drăguță de la Adina  și abia așteptam să am puțin timp să o realizez. Astfel, să începem lista:

1. Să fac scubadiving

Întrebarea e cine nu și-ar fi dorit? Este o chestie unică, iar mai ales pentru că am pe cineva care a făcut-o și care a împărtășit experiența sa cu mine, sunt și mai dornică.

2. Să fac safari

Trecem de pe mare pe uscat? Cu siguranță ?!  Dacă nu ați știut, în ceea ce privește activitățile pe care iubesc să le practic, sunt un om al extremelor.

3. Să reușesc să vizitez Bangkok, Thailanda

Este un loc supber, plin de temple, obiective turistice ce merită admirate. O oază de liniște și frumusețe pe pământ. 

4. Să ajung la Cedar Point - Ohio 

Dependentă de adrenalină până în măduva oaselor, așa că aș vrea cu siguranță să ajung la cel mai mare parc de distracții din lume, cunoscut drept captala ”rollercoaster” a lumii. 

5.. Parașutism, parasaling, snowboarding - să încerc toate activitățile nebunești.

Știu că unele sunt specifice iernii, altele sezonului de primăvară- vară, dar cu siguranță, aș ajunge la 10 prea repede dacă le enumăr pe toate. 

6. Să merg la Carnavalul de la Rio

Sunt înnebunită după muzică, costume și lume multă. Este unul dintre cele mai cunoscute evenimente și desigur unul dintre cele mai colorate, la propriu. O nebunie de culoare, de voie bună și frumusețe.

7. Dacă tot am spus de Rio, aș vrea să ajung și la Carnavalul de la Veneția

Față de Rio, unde încă nu am ajuns, la Veneția am fost și am rămas plăcut impresionată de oraș. Este superb, iar dacă ar fi plin de oameni cu măști exact cum vezi de vânzare sau pe magnețelele pe care le cumperi drept suvenir, ar feeric. Un vis devenit realitate. 

8. Să particip la un bal mascat exact așa cum citim noi în cărțile vechi sau în cele ale colecției ” Iubiri de poveste” 

De ce? Sunt o romantică incurabilă. Prinți, prințese, iubiri de poveste....SPLENDID! 

9. Să fac echitație 

Iubesc animalele, iar echitația este un sport care îmi place. 

10. Ultima, dar cea mai importantă - să am o casă - bibliotecă

Sună ciudat, dar în toate camerele, periții să fie o bibliotecă. Ar fi un paradis. 

Mulțumesc încă o dată Adina pentru provocarea asta care mi-a plăcut foarte mult. Nominalizez și eu mai departe pe :

1. Anndrei - Where the rain falls 

2. Hope Less 

3. Cuvinte Vrăjite

4. The land of books 

5. Anddeea

Delirium ( Delirium #1) - Lauren Oliver

Titlu : Delirium ( vol. 1) 

Titlu original: Delirium

Autor: Lauren Oliver 

Editura: NEMIRA

Colecţia: Nemira Junion

Număr de pagini: 432

Data apariţiei: Mai 2014

Dragoste….Simtire….Delirium

Cred că astea sunt primele cuvinte care îți trec prin minte când începi să faci cunoștință cu această carte . Dragostea actualemente este în mijlocul ființei noastre, iar aproape totul se învârte în jurul ei. Citind Delirium de Lauren Oliver am început să compar, să îmi pun întrebări și mai ales să reflectez. Am realizat că ceea ce numesc ei boala ”amor deliria nervosa” există și astăzi. Suferința pe care ne-o pricinuiește dragostea uneori,  ei o consideră o boală, iar privind în perspectivă chiar este. Te schimbă radical, te face să nu mai fi persoana care erai înainte să te îndrăgostești, iar ăsta este centrul cărți, este laitmotivul.

Când am intrat în acest univers distopic, nu am intrat doar fără așteptări dar și fără cunoștințe. Cred că a fost prima carte căreia nu i-am citit sinopsisul sau măcar o părere. Inițial, am fugit de ea, neștiind nici eu în final de ce, însă o spun cu toată sinceritatea și cu părere de rău că am făcut o mare greșeală. Cartea este superbă . Abordează o temă pe care nu o mai întâlnești în alte cărți și cu siguranță am aflat că nu este deloc previzibilă așa cum am crezut eu.

Aparent, romanul lui Lauren Oliver pare o carte tipică adolescentină, în care Lena Haloway este protagonista. Romanul începe cu o descriere a bolii și a vieții pe care Lena o duce înainte de împlinirea teremenului la care aceasta era programată  să fie vindecată. Tot ceea ce își dorește ea este să fie sănătoasă și să nu aibă sfărșitul tragic al mamei ei care s-a sinucis și căreia nu i-a reușit vindecare chiar dacă a fost operată de 3 ori.

Lena a rămas singură pe lume, tatăl ei murind când încă era mică, iar mama ei având un sfărșit și mai tragic. Sora Lenei a fost vindecată și s-a mutat alături de soțul ei, iar ea a rămas singură cu un gol imens în piept și o suferință intangibilă. Parte din dorința ei de a se vindeca era dată de aceste sentimente care nu îi dădeau pace. Doctorii promiteau o viață fără griji, fără sentimente de tristețe și anormalități pe care doar vindecarea ți-o poate oferi.  

“-Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?

De-a lungul romanului, Hana, prietena cea mai bună a Lenei este alături de ea, o sprijină și o prețuiește ca pe propria ei familie. Fetele sunt împreună foarte des, împărtășesc lucruri, sunt la fel, până într-o zi când Hana începe să iasă la petreceri la care acesul nu le era permis, începe să asculte muzică ce se află pe rețele ascunse de sistem. Hana începe să se îdepărteze de Lena și să își trăiască ultimele clipe din momentele în care încă simte, iar sentimentele nu i se estompează.

Cartea este un amalgam de momente și de sentimente. Conține acțiune când tinerii sunt urmăriți de poliție,momente de sinceritate, de fericire și chiar liniste, dar mai ales momente de dragoste ce devin prezente din ce în ce mai accentat odată cu apariția lui Alex. Cu toată sinceritatea, Alex este apariția de care aveam nevoie. Sunt o devoratoare de cărți romantice, iar asta este cu siguranță un lucru știut. Este enigmatic, frumos și inteligent și cu siguranță este tot ce a visat  Lena, doar că atracția care ajunge să se nască între ei îi dă peste cap planurile Lenei în ceea ce privește vindecarea.  Devine nesigură pe tot ceea ce știa ea și învățase. Era sigură că boala pe care o putea moșteni genetic de la mama sa este ceva rău, dar odată cu apariția lui Alex și a sentimentelor ce se nășteau, siguranța că ”amor deliria nervosa” este o boală, nu mai era o certitudine.

” - Vreau să fiu normală, ca toată lumea.

- Ești sigură ca asta te va face fericită? mă întreabă el în șoaptă, mângâindu-mi urechea și gâtul cu răsuflarea lui caldă si dezmierdându-mi pielea cu buzele.

- Nu știu altă cale. Nu-mi dau seama când mi-au ieșit cuvintele din gură, dar iată-le plutind în întuneric.

- Atunci, lasă-mă să îți arăt!”

Aceștia nu aveau voie să iasă în afara perimetrului în care autoritățile considerau că sunt în siguranță, mai exact nu aveau voie să iasă în sălbăticie, dar deși acest lucru le era interzis, Lena ajunge în afara gardurilor de sigurnață, ajunge să vadă închisorile, ajunge să vadă locuri la care nici nu visase, totul cu ajutorul persoanei care a devenit centrul universului său. Cum reușesc ei să fenteze sistemele de siguranță? Oare Alex este ceea ce pare?Oare Lena va fi vindecată și va scăpa pe veșnicie de boala care le distruge sufletele ” amor deliria nervosa”? Dar Hana? Mama Lenei într-adevăr s-a sinucis ?? Vor fi Lena și Alex prinși și ce se va alege de cei doi?

” — Stați pe loc! Amândoi! Puneți-vă mâinile pe cap!

— Fugi, Lena, fugi! îl aud, în cele din urmă, pe Alex spunând cu glas imperios.

El începe deja să se retragă în întuneric, dar picioarele mele refuză s-o ia imediat la fugă, astfel că – până reușesc să mă dezmeticesc și s-o iau la goană, fără țintă, îndreptându-mă spre prima stradă pe care o văd în cale – noaptea s-a trezit deja la viață, animată de umbre mișcătoare, care țipă, aleargă după mine și mă prind de păr, sute de umbre, care se materializează, parcă, din pământ, din aer sau din spatele copacilor.

— Prindeți-o! Prindeți-o!

Inima îmi bate cu disperare în piept și abia mai pot să respir; niciodată n-am fost atât de speriată; o să mor de spaimă. Tot mai multe umbre prind viață și se prefac în oameni: cu toții țipă și încearcă să mă prindă; sunt înarmați cu arme strălucitoare din metal, cu puști, bâte și spray-uri paralizante. Reușesc să scap din strânsoarea unor mâini aspre și încerc să urc dealul care duce spre Brandon Road, dar eforturile mele sunt în zadar. Un agent mă înhață din spate. Nici nu apuc să scap bine din mâinile lui, că mă trezesc prizoniera altuia, îmbrăcat în uniformă de paznic. Frica s-a estompat acum, devenind aproape o umbră, un văl care nu mă lasă să respir, care mă sufocă încetul cu încetul.

O mașină de poliție îmi taie calea, scăldând totul într-o lumină orbitoare. Lumea din jurul meu vibrează în lumini și umbre, în nuanțe de alb și negru, și se derulează cu încetinitorul.

Un individ cu un chip contorsionat strigă ceva cu disperare; un câine mă atacă din partea stângă, arătându-și colții amenințător; cineva strigă:

— Lovește-o! Lovește-o!

Nu pot să respir, nu pot să respir, nu pot să respir.

Aud un sunet șuierător și un țipăt; o bâtă încremenește pentru o clipă în aer.

Bâta se prăvălește la pământ; câinele sare, mârâind; durerea mă copleșește.

Apoi se așterne întunericul. . Și atunci îmi amintesc totul: lacătul, atacul, umbrele mișcătoare. Și Alex.Nu știu ce s-a întâmplat cu Alex.”

Romanul este plin de întrbări, de surprize și de momente delicioase. Este un roman pe care îl devorezi, nelăsându-ți posibilitatea să îl mai lași din mână. Un roman presărat cu umor, cu sentimente, un roman ce te ține cu sufletul la gură, dar îți oferă și momente de respiro. Un roman special, cu o temă care lasă posibilitatea imaginației să zburde. 

Daca ti s-ar fi spus ca dragostea este o boala, ai lua remedial? 

Cină în Paradis - Ben Bennett

Titlu : Cină în Paradis 

Titlu original: Nachtmahl im Paradies

Autor: Ben Bennett

Editura: ALLFA

Colecţia: Strada Fictiunii Bestseller

Număr de pagini: 264

Data apariţiei: Mai 2014

După o lungă absență din lipsa timpului, am venit cu o carte pe care mi-o doream de mult să o citesc și anume ” Cină în Paradis”. Pentru cei ce au mai trecut măcar o dată prin lăcașul meu sfânt al cărților, sunt deja familiarizați cu tipurile de cărți pe care nu doar că le citesc ci le și prezint. Romanele cu iz romantic sunt cu siguranță favoritele mele, iar cel scris de Ben Bennett nu face excepție.

Am așteptat cu multă ardoare să citesc acest roman, poate datorită unui altul ce m-a făcut să apreciez și să văd într-o altă lumină romanele ce implică gastronomia.

Cină în Paradis  nu aș spune că este tocmai o carte care te ține cu sufletul la gură, însă este cu siguranță o carte cu umor, o carte care amestecă cele mai fine ingrediente ale vieții și crează ceva ” exceptionnel”.  Când iei bolul vieții și prin amalgamul de întâmplări ce se găsesc ca bază a noi producții adaugi un strop de acțiune, puțin mister, un vârf de linguriță de pasiune și ceva iubire, cu siguranță nu poți da greș, iar exact asta a făcut și Ben Bennett, dar ca să vă conving, aș dori să vă introduc în această lume a artiștilor.

Jaques Persil, un chef de excepție ce deținea un micuț restaurant pradisiac în idilicul orășel Trouville-sur-mer. Un restaurant cu o stea Michelin, un restaurant ce deși era amplasat într-un orășl, avea zilnic sute de clienți ce băteau un drum lung doar pentru a cina în faimosul loc, în acest Paradis ce se afla pe pământ.  Nu doar mâncarea era de exepție, ci și preveliștea care cu siguranță îți putea tăia respirația. Dar după toare acestea, după toată amploarea pe care o luase micuța lor afacere, după renumele căștigat cu multă trudă, pasiune și talent înnăscut, ceva s-a întâmplat. Ceva tragic. Sprijinul lui Jaques, sufletul său preche, soția și tot ce reprezenta mai frumos în viața s-a a murit, iar odată cu ea s-a dus și toată pasiunea și puterea lui Jaques pentru gătit. Elli era deja bolnavă de cancer, iar deși se aștepta ca ea să moară, Jaques nu și-a mai revenit după pierderea tragică a iubirii vieții lui. Paradisul, fondat alături de Elli cu multă dragoste, a ajuns în faliment, devenind  actualmente ”Paris”, un local ce dorea să mai atingă strălucirea și culmile pe care a fost odată ridicat, însă lipsindu-i prea multe din ingredientele succesului,

„Eu ♥ scrumierele în formă de inimioară!“

Scrumiera de porţelan în formă de inimioară pe care Jacques i-o dăruise lui Elli se afla încă pe noptiera ei. Elli nu se putuse lăsa de fumat nici măcar când fusese diagnosticată cu cancer pulmonar. Niciunul, nici celălalt nu luaseră boala în serios. Nu mai ştia dacă el, Jacques, o poreclise Elli sau Elli însăşi se alinta aşa. Numele venea de la Elodie, cum o botezaseră părinţii, pentru că rima aşa de frumos cu „melodie“

Lovitura grea pe care a  primit-o nu l-a făcut doar să își piardă cel mai de preț lucru din viața sa, nu l-a făcut să își piardă doar soția- sufletul său preche, ci și întreaga viața pe care o avea cu Elli, munca, pasiunea, casa. Jaques era pe punctul de a pierde totul, iar iminentul faliment îl aștepta cu ardoare. Singura alinare pe care o mai găsea era amintirea ei, dar dorul imens  nu îl lăsa să treacă mai departe, să își refacă viața și să reușesc să ardă trecutul și să-și reconstruiască din temelie propria viață.

Gustave avocatul său și unul  dintre cei mai buni prieteni  pe care acesta îi încearcă să găsească soluții pentru a-i reabilita viața și pentru a-l readuce pe făgașul normal. Gustave era conștient că Jaques avea nevoie de o minune, iar minunea sa era o asociată care să fie dispusă să investească o sumă cu mult mai mare decât merită Parisul și care să creadă în fostul chef de renume internațional, iar Gustave a reușit să găsească acest înger salvator, dar întrebarea este dacă Jaques va accepta acest ajutor.  Deși avocatul avea tot sprijinul lui Patrice, doctorul lu Jaques și desigur celălalt cel mai bun prieten, era greu să îi schimbe convingerile și să îi deschidă acestuia ochii.

Deși este conștient că fără un ajutor consitent nu doar că va pierde restaurantul, dar își va pierde atât sufletul cât și toate amintirile pe care le-a avut construind Paradisul de odinioară, crescându-l până a devenit un star. Va pierde totul și odata cu asta va pierde și fărâma de suflet al lui Ellie ce  a rămas în Paradis. Drama pe care o trăiește Jaques este sfâșietoare. Parcă este într-un purgatoriu iar viața deja și-a încheiat socotelile cu el. Este fantastic sa vezi o așa iubire, o iubire trăită atât de intens și total, dar uneori  ce este prea mult te distruge, iar dragostea imensa ce i-o purta lui Eliie a devenit toxică după moartea acesteia. Jaques nu mai știa nici să respire fără ea, și-a pierdut din culoare și din farmec.

Gustave a aranjat o întâlnire cu viitoarea lui asociată, iar deși Jaques nu dorea acest lucru a fost de acord. Cum acesta își respecta tabieturile cu sfințenie, iar plimbările cu vechea lui mașină pe care o iubeau el și Ellie îi oferea alinare. Tot ce îi amintea de Eliie îi aduce alinare, iar prin amalgamul de gânduri și din cauza neatenției, Jaques era să facă un accident. Tânăra femeie nici ea atenta la drum a intrat pe conteasens, iar Jaques a fost nevoit să își scoată mașina în afara șoselei pentru a evita un teribil accident. Era fericit că a scăpat cu viață , dar ca întodeauna, undeva într-o cămăruță ascunsă a inimii sale, pare că își dorea să o urmeze pe Ellie. Femeia cea nouă era o străină, o străină ce încerca să vadă dacă este bine, dar personajul nostru principal nu dorea să aibă pe nimeni lângă el. Voia doar să fie singur și lăsat în pace, fiind puțin lipsit de maniere.

Ambii își văd de drum într-un final considerând acest incident  un accident nefericit, pe care sperau să-l uite, însă viața niciodată nu te lasă să faci cum dorești tu. Jaques se duce la întâlnirea cu viitoarea sa asociată și mare îi este minunea să o vadă pe femeia cu care tocmai se ciocnise la el în restaurant. A încercat pe cât posibil să nu se intersecteze, mergând să își caute prietenul de o viață, însă acesta deja o surpriză inimaginabilă: viitoarea lui asociată era Cathrine Wolfe, femeia care tocmai era gata să îi spulbere viața la propriu. Cathrine este o americancă plină de viață, de pasiune și cu un apetit pentru gastronomie foarte bine dezvoltat. Este o prezență spectaculoasă și ușor excentrică pentru micuțul orășel francez, însă Jaques deja cu inima îndoită , necrezând în talentele lui Cathrine acceptă această soluție. Este ferm convins că tot ce știe Cathrine în materia gastronomiei nu poate concura cu bucătăria franceză, doar pentru că vine din țara fast-food-ului și nu ratează cu nicio ocazie să îi amintească acest lucru sau să o facă să se simtă insignifiantă și o novice în bucătărie, deși era pus la curent că a avut un restaurant de succes.

” — În fine. Doar aşa, ca fapt divers, Jacques, să ştii că şi Catherine a avut un restaurant. L-a ţinut mulţi ani. În New York. Mai exact, în Manhattan, avea o poziţie excelentă, încercă el să revină la subiectul iniţial. 39

„Vrei să spui o filială Burger King?“ îi veni lui Jacques să zică, dar se abţinu. Deja îşi irosise muniţia când îi atacase pe cei de la McDonald’s. Ce păcat!

 — Un restaurant cu specific franţuzesc.

 — Nu mai spune! făcu Jacques, stând cu mâinile încrucişate şi uitându-se la Catherine aşa cum s-ar uita un judecător sever al Curţii de la Haga la un acuzat bănuit de crime de război, care toarnă cu îndrăzneală minciuni peste minciuni.

— Ba chiar unul dintre cele mai bune din ţară. Avea şi o stea.

 — Doar nu te referi acum la stelele de pe cer, pe care americanii şi le cumpără cu cincizeci de dolari şi primesc şi un certificat de proprietate pentru ele? încercă Jacques să îl strângă cu uşa pe avocatul criminalului de război.”

Jaques este cu adevărat mult prea orbit de propria suferință ca să considere că există cineva care ar putea avea probleme la fel de mari ca ale sale și se lasă păcălit de aparențe.  Acțiunea începând cu apariția lui Cathrine devine mai rapidă și animată, tachinările, certurile și scuzele oferind un plus de culoare romanului. 

În calitate de cititori, ați putea spune că unele întâmplări din firul poveștii ar fi previzibile, certurile, împăcările și desigur atracția ce apare între cei doi, ce devine inevitabilă, deși nici unul nu o doreștie și o neagă vehement, însă ceea ce nu este prevezibil este ingredientul exotic ce apare și anume o cărticică pe care Jaques  o găsește uitată printre amintirile vechii sale vieți – o cărticică roșie ce conține rețete speciale, rețetee ce o  readuc pe Elli  în viața lui Jaques, însă ca spirit. Scopul lui Elli este de a-l ajuta pe Jaques să își deschidă sufletul, să scape de ghearele sfășietoare ale trecutului și să redevină bucătarul fabulos de altădată, să redevină Jaques pe care ea îl cunoștea.  Imixtiunea dintre trecut și prezent, dintre iubirea enormă pe care i-a purtat-o lui Elli, sufletul său pereche și atracția electrică dintre el și Cathrine. Incertitudinea din inima lui Jaques este sfășietoare, iar întrebarea este ce va alege Jaques?

”— Ah, Jacques, dragul, vechiul meu prieten! spuse Patrice şi îl bătu uşor pe umăr. Crede-mă, chiar dacă n-am trăit ce-ai trăit tu, te-nţeleg. Cu toate astea, ţi se oferă acum o unică, ca să nu-i zic ultimă şansă, să redobândeşti cea de-a doua mare iubire pierdută a vieţii tale

 — Cea de-a doua iubire pierdută? întrebă Jacques confuz.

— Gătitul, prietene, spuse Patrice şi dădu pe gât cel de-al doilea pahar de şampanie. Gătitul.”

Va alege să rămâna ancorat în trecut, în iubirea pe care i-o parta lui Ellie, va rămâne în Paradis sau va acorda o șansă noului Paris, un Paris renăscut, scos din paragină de spiritul estetic fabulos al lui Cathrine și de mâna sa de artist. Este plăcut să vezi cum Parisul lui Jaques care nu era altceva decât un restaurant vechi cu o mâncare proastă și un decor banal, în Parisul strălucitor ce ia din frumusețea vechiului Paradis. Cathrine reprezintă optimismul și viața, viitorul, iar Ellie, ea este tot ce și-a putut dori Jaques în trecut, sufletul său pereche, ancora sa în viață, însă întrebarea este dacă deși Jaques știe că deși întâlnirile cu Elli sunt numărate,sunt puține și delicioase, pline de momente de tandrețe și de rețete pe care cu siguranță ți-ai dori să le încerci, va alege să rămână în trecut sau va da o șansă viitorului cu Cathrine, doar dacă aceasta va reuși să îl ierte pentru nehotărârea lui. Oare ce decizie va lua Jaques, oare îl va ierta Cathrine pentru indecizia sa? Iare Elli este supărată pe atracția ce a luat naștere între sufletul său perece Jaques și americanca Cathrine??

Toate acestea le puteți afla citind acest roman plin de pasiune și de rețete ce vă vor deschide apetitul penru a intra în bucătărie și a încerca măcar o rețetă. O carte ce este plină de pasiune, de tandrețe și suspans, presărată cu puțin mister și discuții delicioase.

Și pentru că am tot spus de rețete de-a lungul acestei recenzii, aș dori să împărtășesc una cu voi:

Sarut de ciocolata

Se iau: 100 g ciocolată neagră, o lingură cafea, două linguri lichior benedictin, 100 g zahăr brun, 4 gălbenuşuri de ou, o priză de piper Sichuan, 300 ml frişcă, 150 ml apă. Zahărul brun se pune în puţină apă şi se fierbe la foc mic până se topeşte. Ciocolata se fărâmiţează şi se lasă în apă caldă până se topeşte, apoi se bate gălbenuşul, se adaugă zahărul şi piperul Sichuan. Se completează compoziţia cu lichior benedictin şi cafea, după gust. Se împarte în două boluri şi se pune la răcit în frigider.

Sinopsis

Profund marcat de moartea sotiei lui, Elli, Jacques nu a reusit sa isi revina nici dupa sapte ani, iar Paradis,restaurantul idilic pe care il deschisesera impreuna pe coasta Atlanticului, se afla in pragul falimentului. Singurul eveniment pe care il mai asteapta Jacques este moartea. Dar Gustave, prietenul si avocatul lui, nu vrea sa il lase sa renunte la tot ce il leaga mai puternic de viata si este hotarat sa il ajute sa isi salveze restaurantul. Intr-o zi, il indeamna pe Jacques sa vanda jumatate din afacere unui misterios cumparator venit din Statele Unite - o femeie pe nume Catherine. Convins ca tot ce stie americanca despre gastronomie este meniul de la McDonald’s, Jacques accepta propunerea cu inima indoita. Dar Catherine ii intrece orice asteptari, iar povestile lor de viata par a se privi in oglinda. Ca si cum i-ar fi adus impreuna o mana invizibila…

            Ben Bennett ne infatiseaza cu multa sensibilitate o poveste despre credinta in viitor, in fericire si in puterea iubirii de a transgresa orice limite. La o varsta la care credea ca nu il mai asteapta nimic, Jacques descopera ca iubirea este din nou posibila: misterioasa Catherine patrunde in viata lui printr-un lant de coincidente atat de bizare, incat numai un inger ar fi putut sa le orchestreze. Si, incetul cu incetul, pe masura ce Catherine isi croieste drum spre