Nume:
Jurnalul unei iubiri
Nume
original: The notebook
Autor:
Nicholas Sparks
Număr
de pagini: 192
Editura:
RAO
Data
apriţie: Mai 2012
Ce spuneţi de concursul care se află deja în desfăşurare AICI ?
Romanele lui Nicholas Sparks sunt
întotdeauna delicioase, pline de sentimente, de vise şi de oameni minunaţi şi
nici acest roman superb nu se abate de la regulă. Povestea lui Noah Calhoun şi a lui Allison Nelson este una
specială, care a început încă din adoldesceţă. Pe timpul unei veri speciale, cei doi s-au
cunoscut şi au trăit o iubire, pe care alţii o numeau copilăroasă şi
trecătoare, dar ei ştiau că nu este nici pe aproape aşa ceva. Cei doi s-au
iubit nebuneşte, s-au dedict unul altuia, au petrecut momente de neuitat. Şi-au
dezgolit sufletele unul în faţa celuilalt, s-au iubit şi au uitat de lume. Doar
că această iubire eternă, s-a destrămat o dată cu plecarea lui Allie, Noah
fiind obligat să rămână în oraşul natal, New Bern.
Pentru că o iubire ca a lor este greu să moară, Noah i-a trimis iubitei lui
timp de doi ani scrisori, la care nu a primi niciun răspuns. Totate
sentimentele, trăirile şi emoţiile pe care i le spunea, erau transmise parcă în
vid. Timpul trecea greu, sentimentele se estompau parcă prea încet, iar
speranţele erau acolo ca nişte spini. Dar, ca orice lucru, este trecător, aşa
că Noah a renunţat la amintirea lui Allie, la tot ce ţinea de iubirea lor şi
s-a înrolat în armată, participând la război, crezând parcă că drama războiului
va estompa drama sa interioară, şi sentimentele pe care le avea pentru prima lui
iubire.
“Când ne va fi greu şi vom fi trişti, o să te ţin în braţe
şi o să te alint, şi o să iau durerea ta asupra mea. Când plângi tu, plâng şi
eu, şi când te doare pe tine, mă doare şi pe mine. Şi împreună să încercăm să
stăvilim toate şuvoaiele de lacrimi şi toată disperarea, şi vom reuşi să
străbatem drumurile pline de gropi ale vieţii.”
După ce a ieşit cu bine din război, Noah s-a întors în oras, a cumpărat o
casă, care nu mai arăta de mult a casă. Cred că putea fi numită cu uşurinţă o
dărăpănătura, căci era în ruine. Însă, tânărul Calhoun a reuşit să o
reabiliteze, muncind la ea, căci aceea era casa pe care el şi Allie o doreau
când vor fi mari. Vorbeau că se vedeau pe acea terasă, de copii, de familie, de
iubire eternă, vise sfărâmate, dar Noah încă păstra amintirea femeii iubite.
În alt plan, Allie este o tânără superbă, cu o carieră, logodită cu Lon, un
bărbat bun, din aceeaşi categorie socială ca ea şi desigur, potrivit pentru o
aşa frumuseţe. Allison deja îşi pregătea propria nuntă, părinţii erau mulţumiţi
şi fericiţi de alegerea făcută şi de viaţa pe care o are, însă această linişte
interioară şi mulţumire se sfârşeşte o dată cu un ziar, în care apare o poză cu
Noah şi cu casa lui. Aceast lucru, trezeşte în sufletul lui Allie o
incertitudine şi o nesiguranţă greu de stăpânit, căci sentimentele nu pot fi
ţinute în cuşcă. Astfel, după o perioadă de gândire, de măcinări sufleteşti, se
hotorăşte să se întoarcă în oraşul în care s-a iubit nebuneşte cu Noah, astfel
îşi lasă în urmă logodnicul, familia pentru a-şi clarifica sentimentele.
Într-o zi însorită, Allie apare pe peluza casei lui Noah, întruchipând
toate dorinţele acestuia ascunse cu atâta pricepere de atâţia ani. Era ca o
fată Morgana, era o tresăltare a inimii, o recunoaştere tăcită. Cei doi se
priveau, însă nu ştiau ce să zică, cum să zică. Totul era incert, însă după
câteva priviri, cei doi au reajuns să vorbească. Au petrecut câteva zile de
neuitat, parcă reîntregindu-se pe ei şi iubirea lor, privind viitorul şi
trecutul cum se contopesc,bucurându-se de plimbări romantice pe lac, de cuvinte
dulci şi făcute parcă pentru suflet, însă problema lui Allie este logodnicul
ei, care a amânat un proces doar pentru a vedea dacă ea este bine.
Astfel, Allison este prinsă fără să vrea într-un triunghi amoros, pe care
nu ştie cum să îl rezolve. Nu ştie pe cine vrea pentru totdeauna, nu ştie ce
simte sau pentru cine simte mai multe, căci este foarte clar că sentimente are
pentru amândoi. Oare cu cine credeţi că va rămâne Allie??
“Apusul, mi-am dat seama atunci, este numai o iluzie,
pentru că soarele este ori deasupra, ori dedesubtul orizontului. Și asta înseamnă că ziua și noaptea
sunt îngemănate într-un fel în care puține
lucruri sunt; nu pot exista separat și totuși, nici laolaltă. <Cum ar fi, îmi amintesc că mă
întrebam, să fim veșnic înpreună și totuși despărțiți pentru totdeauna?> "
Pentru că Nicholas Sparks se foloseşte de povestirea în ramă, acesta ne
prezintă un final nu tocmai previzibil, căci o întruchipează pe Allie a
noastră, dulcea şi scumpa Allison cu Alzheimer.
"Este
o boală searbădă, la fel de lipsită de viață ca și deșertul. Fură inimi,
suflete, amintiri."
Din păcate finalul nu este tot ceea ce te aştepţi, pentru că întrebarea de
bază este cine îi va sta alături lui Allie pe acest drum greu şi dureros? Cine
îi va reaminti de fiecare dată cine este, cine îi va spune povestea ei şi îi va
citi din jurnalul iubirii lor? Oare este Noah sau logodnicul ei, Lon? Acest lucru nu îl puteşi afla decât citit
această carte plină de suflet, de poveşti de viaţă, de sentimente, de lacrimi.
"Cine sunt eu? Și cum se va termina această poveste?
Soarele a răsărit și eu stau lângă o fereastră aburită de suflarea unei vieți trecute."
Soarele a răsărit și eu stau lângă o fereastră aburită de suflarea unei vieți trecute."
Dacă sunteţi şi nişte împătimiţi ai filmelor, vă recomand cu mare drag şi
filmul ce are la bază această carte: The Notebook ( Jurnalul)
Sinopsis
Acest roman încearcă să ne
demonstreze că miracolele încă mai sunt posibile, că viaţa încă mai poate
fi trăită sub semnul iubirii. El este un maestru al cuvintelor şi un
mare iubitor al naturii, iar ea, o pictoriţă celebră în stare să vadă
frumuseţea acolo unde alţii nu o văd.
Povestea lor tulburătoare îi va
fermeca pe cei care s-au îndrăgostit de stilul lui Nicholas
Sparks. "O poveste clasică despre dragostea descoperită,
pierdută şi regăsită...Sparks
cunoaşte combinaţia de succes între stil şi romantism" - USA Today
Am citit cartea acum ceva timp si a fost destul de draguta, desi alte carti ale lui Nicholas Sparks mi-au placut mai mult, avand povesti mai captivante. La filmul facut dupa carte nu m-am uitat, nu pot sa trec de primele 10 minte, nu stiu de ce :D
RăspundețiȘtergereBună Diana :-*
ȘtergereMulţumesc că ai trecut pe aici. Sincer şi eu am preferat alte cărţi, dar nici pe asta nu am neglijat-o şi am zis să o prezint. Eu am reuşit să văd şi filmul şi este acelaşi lucru, dar ca şi experienţă, mai sari din el:))
Te pup şi îţi doresc o zi frumoasă!
Nu am citit romanul, dar mi l-ai recomandat și, de fapt, sună destul de bine! :) Mulțumim mult pentru recenziile frumoase pe care le faci, Alexandra, mereu știi cum să-ți alegi cuvintele și ce să povestești din carte în așa fel încât să atragă. Te felicit! :) Lecturi frumoase!
RăspundețiȘtergereOhh, eşti tu mult prea drăguţ Andrei. Mulţumesc şi eu pentru cuvintele şi pentru apreciere. Poate o să ajungi să-l citeşti. Spor la citit şi o seară absolut minunată! :-*
Ștergere