Nume: Necenzurat
Autor: Radu F. Constantinescu
Editura: Curtea Veche
Număr de pagini: 160
Data apariţiei: 2015
Pentru că totul în cartea asta este
cenzurat de "Necenzurat". Sentimente necenzurate, amintiri, lacrimi, iubiri,
toate sunt parcă palpabile. Parcă te bucuri de un film bun cu un pahar de vin
lângă. Parcă e muzică sau poezie. Cartea nu spune poveşti interminabile, nu
spune minciuni, spune fapte reale, spune sufletul omului în cuvinte, îl
transpune.
“ Toate iubirile sunt imposibile atunci când nu
îndrăzneşti”
“Dragostea e o boală? Da! De inimă…”
Pentru gustul meu, Necenzurat a
fost ca o gură de aer, pentru că ea spune realitatea, printre rânduri, spune
exact ce vor domnişoarele, cum vor. Cu toţii spun că femeile sunt greu de
înţeles, dar un pahar de vin roşu sau alb, dulce sau sec, şi cartea aceasta
lângă, va părea că nu mai sunt tocmai aşa complicate.
“ Nu există autocrect pentru viaţă!
Aceea e autocenzură.”
Am o mare afinitate pentru cărţile
în care găsesc citate senzaţionale, geniale, iar asta este una dintre ele. Am o
afinitate pentru oamenii care se iubesc, şi se iubesc public, se iubesc privat,
se iubesc printre rânduri, prin poezie, prin cărţi, prin muzică. Nu contează
cum, ei se iubesc.
“ Relaţia perfectă nu e
ceva ce găseşti.
E ceva ce trebuie să
construieşti.”
Cum am făcut în aproape toate
recenziile v-am spus pe scurt cam ce se întâmplă în cartea respectivă, însă
unul dintre lucrurile care îmi plac, este că aici nu ştiu de unde să încep. Nu
are un fir, nu e un roman de dragoste aşa că ce aş putea să vă spun? Să vă spun
că în fiecare text, găseşti altceva, în fiecare capitol. Că unele poveşti de
viaţă sunt surprinzătoare, altele sunt dulci, iar altele pur şi simplu simţi
nevoia să le reciteşti.
“ Nu te mulţumi cu o “relaţie”. Meriţi o iubire”
“ Faptul că te iubeşte nu este o calitate a lui. E o
calitate a ta!
Că eşti….de iubit.”
De ce să le reciteşti? Pentru că au
fost bune, pentru că au vorbit parcă pentru sufletul tău ranit sau pentru cel
fericit, pentru cel care varsă lacrimi după o despărţire sau pentru cel care
este fericit de o nouă iubire, pentru sufletul femeilor, dar şi pentru cel al
bărbaţilor. Dacă nu aveţi curajul să vă apucaţi, eu vă ofer doza necesară, vă
ofer o mostră din frumuseţea acestei cărţi, din citatele de care vă spuneam şi
pe care le recitesc oricând cu o deosebită plăcere şi care tot timpul îmi
deschid sufletul.
“N-o să-mi fie dor de tine. Pentru că sunt al dracului de
hotărât….să te păstrez!”
Necenzurat este o carte pentru El,
este o carte pentru Ea, este o carte pe care o pot citi împreună sau separat,
dar care are acelaşi gust. Este o carte pe care o citeşti la micul dejun, căci “ Cel mai bun mic
dejun se ia în pat. În patul cui trebuie”.
Necenzurat
ne arată partea frumoasă a lucrurilor mici, puterea lor, impactul pe care îl
au, pentru că sufletele noastre se hrănesc din micuţele frumuseţi ale vieţii,
din aceste lucruri care îţi fac inima să tresalte, să bată mai tare, mai
frumos, să bată în acelaşi timp cu a omului de lângă tine
“ În fiecare dimineaţă spune că nu vrea s-o vezi aşa: Sunt
urâtă la şapte dimineaţa! Nu şi dacă te prinde şapte dimineaţa la mine în pat.
Are ochii aproape lipiţi de somn? Încă privesc înspre
înăuntru, către sufletul în care mă lăfăi ca un paşă. Un palat pe care nu îl
impart cu nimen.
E superbă dimineaţa. Cu Ea. Are rost să opreşti alarma doar
ca să te bucuri de imaginea ei dormind. Înger imperfect cu o aripă neagră.
Sculptura perfectă cu un colţ ciobit. Sau să-i dai un telefon mamei ei. Să-I
mulţumeşti că a făcut-o.”
Necenzurat este o carte care spune
adevărul, care arată lucruri, care deschide ochi, este o carte care trage
cortina, care adaugă la cuvântul “cenzurat” un “ne” care face diferenţa, care
schimbă problema şi ecuaţia. Este o carte pentru oamenii care suportă adevărul,
care vor să înveţe şi să urce. Este o carte pentru toţi cei care sunt dispuşi
să îi acorde o şansă şi să îşi creeze o părere, pentru că înainte să ştii dacă
îţi place ceva, guşti.
“ În caz că nu te-a trezit cafeaua, îţi vei da seama că
adevul frige mai tare. Şi e mai amar şi mai util. Uneori şi mai negru.
Cum vreţi în dimineaţa asta adevărul?
Cu două de zahăr?
Macchiato?
Machiato eşti tu.
Adevărul este de cele mai multe ori un espresso scurt, din
gânduri râşnite pe loc.
Şi niciodată nu e moca.”
Dacă vreţi să aflaţi poveşti
frumoase, poveşti de dragoste, poveşti care arată şi altfel lucrurile, din alt
unghi, dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă o muză, asta e cartea ideală pentru a
vă bucura.
Lectură plăcută şi aştept părerile voastre!
Sinopsis
„N-o să-mi fie dor de tine.
Nu o să șterg pozele cu tine din telefon. Nu o să vorbesc cu
prieteni comuni să aflu ce mai faci. Nu o să bat DJ-ul dacă pune melodia aia pe
care mi-ai promis tu că n‑o să-ți mai muți niciodată hainele.
Sau eu ți-am promis
că n-o să ți le mai muți? Cum a fost?
Pur și simplu, n-o să-mi fie dor de tine și nu o să schimb
locul mobilei prin casă. S-o fac să pară altfel. Altcumva. Altundeva.
N-o să las mușcatele să moară de sete, iar eu… eu în niciun
caz n-o să mă îmbăt.
N-o să-mi fie dor de tine și n-o să-ți dau unfriend ca apoi
să caut să-ți văd de pe pagina lui Dan check-in-urile.
N-o să merg ca din întâmplare la restaurantul tău preferat
să cer un borș de vițel și să te aștept… ca un bou.
Nu te gândi măcar o
secundă că o să dau jos ramele alea de pe pereți. Oricum n-am apucat să punem
nimic în ele!
Să nu crezi că n-o să mai merg la Constan ța.
Sau că n-o să mai beau Jägermeister din pahare reci.
Sau că n-o să mă mai îmbrac cu tricoul verde. Sau că o să
donez cămașa neagră unui om al străzii…
Nu. N-o să-mi fie dor de tine. Pentru că sunt al dracului de
hotărât… să te păstrez!“ — Radu F. Constantinescu