Despre mine



Oare întotdeauna este aşa de greu să vorbeşti despre tine? Oare cine sunt eu sau mai bine zis, ce sunt eu?

Nichista Stănescu zicea „oamenii – o emoţie copleşitoare- ’’, dar oare ce emoţie? Oare eu sunt iubirea sau ura? Bunătatea sau răutatea? Oare sunt doar eu, un cineva al lumii?

Dar oare cum ar fi să fiu un zburător, să mă înalţ şi să mă pierd pe mine, în mine?


Lecţie de zbor
                                 de Nichita Stănescu

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.


Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.


Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

Un comentariu: